Albert Camus - Omul revoltat

Publicat pentru întâia oară în 1951, romanul lui Camus este unul revoluționar. Cunoscut printru limbajul filosofic nuanțat și pentru scrieri precum „Ciuma" sau „Străinul”, francezul își va surprinde din nou audiența. Romanul se găsește în anticariatul nostru în numeroase ediții, dintre care amintim: RAO (2013), Sophia (1994).

„Omul revoltat" este o incursiune extraordinară în paginile de istorie, o reîntoarcere la origini, o exploatare a celor mai importante momente ale omenirii. Deși născut și crescut într-o familie săracă, Camus reușește să își finalizeze studiile și chiar să ajungă un ilustru gânditor al vremurilor sale. Catharsisul autorului vine tocmai din neputință și lipsa resurselor materiale. Astfel, vom observa că eroii săi sunt supuși la numeroase încercări, provin din medii sub dezvoltate și familii dezbinate. Drama este tema centrală a universului camusian, însă nu vorbim despre o dramă ieftină sau romanțată. Căci francezul știe să își construiască poveștile și eroii într-o manieră realistă și greu de depășit.

Este important să menționăm că omul lui Camus este stăpânit de remușcări și suferințe ascunse, însă niciodată pregătit să abandoneze lupta. Lăsând la o parte tipologia personajelor, aici întâlnim o trecere în revistă a celor mai de seamă fapte pe care ni le-a dat istoria. Așadar, Camus se oprește asupra unor personalități care au marcat imaginarul colectiv și care au influențat puternic, pozitiv sau negativ, soarta omenirii.

Aprofundând lectura vom vedea că francezul aduce în discuție lideri politici importanți, scriitori și artiști controversați. Suntem purtați printr-o călătorie fascinantă și imprevizibilă. Înțelegem că marile orori ale lumii au stârnit adevărate revolte și au născut monștrii. Căci, în accepțiunea lui Camus, omul se transformă într-o fiară atunci când nu poate deține controlul asupra propriei vieți. Francezul ne amintește ororilor nazismului și urmările dezastruoase ale acestui regim.

Studiul lui Camus se oprește asupra drepturilor omului, concept neînțeles și neînțeles la vremea aceea. Autorul tratează problemele cu un obiectivism de invidiat și pune accent pe împotrivirea ființei umane în fața absurdității. Pentru Camus istoria nu poate fi decât liniară, ea nu se repetă, ci este marcată de idei, oameni și, îndeosebi, de evenimente. Francezul vorbește despre apartenența la religie, despre dogmele, credințe și tradiții, dar și despre încălcarea acestora. Cartea este un tratat, un jurnal personal al autorului, un manual despre regres și progres.

Camus nu blamează oameni, deși nu le împărtășește deciziile. De altfel, întreaga viață s-a arătat drept un opozant al nazismului, însă nu a atacat direct regimul hitlerist.

Cartea este un adevărat eseu filosofic și metafizic despre revolta omului în fața destinului, dar mai ales în fața altor oameni. Lumea lui Camus suferă schimbări drastice și suferințe crunte, însă cu greu va înțelege cititorul magnitudinea faptelor descrise. Camus este un scriitor inovativ, însă dramatismul său îl face un maestru.