Antonio Munoz Molina este unul dintre cei mai importanti scriitori spanioli contemporani, recunoscut pentru romanele sale de mare profunzime morala si istorica. S-a nascut la 10 ianuarie 1956, in orasul Ubeda, provincia Jaen, Spania. A studiat istoria artei la Universitatea din Granada si jurnalismul la Universitatea Complutense din Madrid, formare care se va reflecta constant in scrisul sau, prin atentia pentru detaliul documentar, memorie si responsabilitate civica. Este casatorit cu scriitoarea si jurnalista Elvira Lindo, iar viata sa familiala discreta contrasteaza cu impactul public major al operei sale.

A debutat literar la inceputul anilor ’80, prima sa afirmare importanta avand loc odata cu publicarea romanului Iarna la Lisabona, aparut initial in 1987, care i-a adus Premiul National de Literatura al Spaniei. De-a lungul carierei a colaborat cu importante edituri spaniole si internationale, precum Seix Barral si Alfaguara, dar si cu publicatii de prestigiu, fiind editorialist constant pentru ziarul El Pais. Activitatea sa jurnalistica a fost mereu dublata de o atitudine critica fata de autoritarism, uitare istorica si extremisme, fara a fi insa afiliat politic in mod explicit.

Viata lui Antonio Munoz Molina este marcata de un interes profund pentru istoria Europei secolului XX, exil, memorie si trauma colectiva. A trait perioade indelungate in afara Spaniei, inclusiv in Statele Unite, experiente care au influentat direct tematica romanelor sale. Nu sunt cunoscute scandaluri amoroase sau episoade controversate, insa pozitiile sale ferme in apararea democratiei si a valorilor culturale l-au transformat intr-o voce respectata, dar uneori incomoda in spatiul public spaniol.

Printre cele mai importante opere ale sale se numara Iarna la Lisabona (1987), un roman cu atmosfera de jazz si film noir, in care pasiunea, muzica si destinul se impletesc intr-o poveste melancolica despre iubire si esec. Luna plina (1997) este un roman tensionat, cu accente psihologice si morale, axat pe urmarirea unui criminal, dar si pe fragilitatea granitelor dintre bine si rau. In Sefarad (2001), autorul construieste un mozaic narativ impresionant despre exil, persecutie si identitate, inspirat din dramele Europei totalitare. In noaptea timpului (2009) este considerat una dintre capodoperele sale, un roman amplu despre Razboiul Civil Spaniol si despre felul in care istoria frange destine individuale. Roma Medioevale ofera o incursiune eseistica si culturala in istoria si simbolistica orasului etern, iar To walk alone in the crowd completeaza latura sa reflexiva, explorand singuratatea urbana si constiinta moderna.

Critica literara l-a primit constant cu entuziasm, Antonio Munoz Molina fiind apreciat pentru stilul sau sobru, elegant si profund empatic. Este adesea comparat cu marii romancieri europeni ai memoriei, iar opera sa este studiata in universitati si tradusa in numeroase limbi. A fost ales membru al Academiei Regale Spaniole, confirmare a statutului sau de autor canonic, care a reusit sa imbine literatura de mare rafinament cu o constiinta etica puternica.

Opere: In noaptea timpului, Iarna la Lisabona, Luna plina.