Fanus Neagu - Frumosii nebuni ai marilor orase

Fănuș Neagu se naște pe 5 aprilie 1932 în satul brăilean Grădiștea, într-o familie modestă. Va studia la școala din sat, apoi se va muta la liceul militar din Iași și în final va ajunge la București la Școala de pedagogie. În 1951 se va înscrie la școala de literatură și va fi coleg, printre alți scriitori, cu Nicolae Labiș. La doar trei ani distanță va debuta în revista "Tânărul scriitor" cu nuvela Dușman cu lumea dar nu îi va aduce nici un renume. De abia în 1962, după alte încercări eșuate, reușește să își croiască drum printre autorii deja adorați cu romanul "Dincolo de nisipuri". A fost și scenarist pentru numeroase filme și piese de teatru, printre care Adio, dragă Nela! sau Punga cu libelule, și de asemenea a jucat în două filme: Elixirul tinereții și Crucea de piatră.

Scriitorul își are sfârșitul pe 24 mai 2011 din cauza problemelor de sănătate, dar lasă în urmă o comoara pe care nimeni nu i-a putut-o fura vreodată, literatura.

Romanul "Frumoșii nebuni ai marilor orașe" a fost publicat pentru prima dată în anul 1976 la editura Eminescu, ediție pe care o găsiți și pe site-ul nostru chiar și în varianta cu autograf. Alături de această, vă mai puteți delecta cu ediția oferită de Litera în 2017, Semne în 2009 sau Fundația Culturală Română în 2001.

Poate că titlul vă induce puțin în eroare, cine sunt acești frumoși nebuni și ce au făcut ei? Sunt trei la număr, Radu Zăvoianu ce este un trubadur de excepție, Ed Baldara ce este fotbalist și scriitorul Cornel Ramintki. Aceștia își petreceau mereu timpul împreună, și tot așa au cunoscut-o pe actrița Asta Dragomirescu. Se căsătorește cu Radu doar că din cauza faptului că era femeia fatală, prietenii săi râvneau la ea de fiecare dată. Nu doar cântecele soțului său o aveau în centrul atenției, ci și mișcările pe care le făcea Ed și poveștile pe care Cornel le scria cu gândul numai la ea. În orașul comunist, această poveste era ieșită din tipare pentru că toți cei implicați se afișau care mai de care ba în barurile de pe strada Lipscani, ba prin mahalalele de cartier. Asta nu era singura femeie care se perinda prin grupurile tinerilor cu spirit de aventură, erau atâtea femei ce de abia așteptau ca făt-frumos să le iasă în cale, însă nici una nu avea frumusețea și caracterul ei. Replicile pline de sarcasm sau durere, peisajele descrise cu grijă și ninsoarea de pe fundal, ne introduc într-un film ce rar ne-a fost să vedem, pentru că Bucureștiul anilor '60-'70 niciodată nu a fost atât de bine relatat.