Romancier japonez si maestru povestitor, care a devenit la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial vocea literara si eroul literar al generatiei sale. In multe carti, Dazai a folosit materiale biografice din propria sa familie si a facut din viata sa autodistructiva subiectul cartilor sale. S-a nascut sub numele Tsushima Shuji in Kanagi, in nordul Honshu, al zecelea din unsprezece copii.

Tatal sau, Genemon, a fost un bogat proprietar de terenuri si politician; a murit in anul 1923. Dazai a fost crescut in principal de servitori. El a urmat cursurile Scolii Superioare Hirosake, iar in anul 1930 s-a inscris la Universitatea din Tokyo, unde a studiat literatura franceza. In aceasta perioada a intrat in contact cu marxismul, desi angajamentul sau fata de politica s-a soldat cu neincredere in toate institutiile sociale.

Dupa o aventura cu o tanara gheisa pe nume Oyama Hatsyo, Dazai a fost renegat de familie. Inainte de a se casatori cu Hatsuyo, el a cunoscut-o pe Tanabe Shimeko, in varsta de nouasprezece ani. Au petrecut doua zile band si consumand somnifere, iar intr-un final s-au aruncat in mare. Shimeko s-a inecat. Dazai a fost retinut de politie, dar ancheta a dus la suspendarea urmaririi penale.

In perioada studentiei, Dazai l-a intalnit pe scriitorul Masuji Ibuse, eroul si mentorul sau literar. Treptat a renuntat la studii, dezvoltand o personalitate care, in romanele sale, parea deopotriva sensibila si cinica, un clovn suferind si un inadaptat, care vedea prin ipocrizia si superficialitatea celorlalti.

In 1933 a atras atentia pentru prima data, cand povestirile sale au inceput sa apara in reviste. Intre anii 1930 si 1937 a avut trei tentative de sinucidere. Subiectul a fost adus in discutie si in multe dintre piesele sale scurte, printre care Doke no hana (1936) si Tokyo hyakkei (1941). In anul 1939 s-a casatorit cu Ishihara Michiko si a inceput o noua etapa in viata sa.

Dazai a scris intr-un stil simplu si colocvial. Multe dintre povestile sale se bazau pe propriile experiente si au fost clasificate in categoria cunoscuta sub numele de watakushi shosetsu, sau fictiune autobiografica / confesiva. A scris, de asemenea, povesti pentru copii si povestiri istorice. Tonul fictiunii postbelice a lui Dazai era intunecat, dar viata sa scandaloasa, dependenta de droguri si alcoolismul, aventurile amoroase, disperarea si spiritul de rebeliune au atins generatia pierduta a tinerilor.

In capodoperele sale, cum ar fi Shayo (1947, The Setting Sun/Amurg), despre declinul unei familii aristocratice, Dazai a abordat numeroase probleme sociale, umane si filosofice. Ningen Shikkaku (1948, No Longer Human / O viata rusinoasa) a fost un atac la adresa traditiilor Japoniei, surprinzand criza postbelica a identitatii culturale japoneze.

Printre cele mai bune povestiri scurte ale lui Dazai se numara Viyon no tsuma (1947, Sotia lui Villon). De altfel, Hashire Merosu (Fugi, Merosu!) a fost adaptata pe ecran de regizorul Senkichi Taniguchi sub titlul Kiganjo no boken (Aventurile lui Takla Makan). Filmul, in care joaca Toshiro Mifune, Tadao Nakamaru, Tatsuya Mihashi si Makoto Sato, a fost turnat partial in Iran, in apropiere de Isfahan, si la studiourile Toho (Tokyo).

Dupa ce a avut o fiica in afara casatoriei, viata lui Osamu a inceput din nou sa se transforme intr-o adevarata spirala. Sanatatea sa mintala s-a deteriorat, ceea ce l-a facut sa devina alcoolic. In cele din urma, si- a abanonat cea de-a doua sotie, precum si amanta. Urmatoarea sa relatie avea sa fie si ultima. Cat au fost impreuna, Osamu a scris cel mai popular roman al sau din toate timpurile, Ningen Shikkaku (No Longer Human/). El a reusit sa termine cu succes romanul inainte de a reusi sa se sinucida impreuna cu Tomie. Cei doi s-au inecat intr-un rau din apropierea casei lor.

Opera: Doke no Hana (1937); Kyoko no hook (1937); Hashire Merosu (1940, Fugi, Melos!); Tokyo hyakkei (1941); Onna no Ketto (1939, Duelul femeilor); Shayo (1947, Amurg); Viyon no tsuma (1947, Sotia lui Villon); Ningen Shikkaku (Umanitate pierduta, 1948); Guddo-bai (1948, La revedere).