A. I. Kuprin - Duelul

A.I. Kuprin, născut pe 7 septembrie 1870, în regiunea Penza, a fost un scriitor rus, cunoscut, în special, pentru romanele "Moloh", "Olesia", "Duelul", "Tânărul căpitan Rîbnikov", "Smarald" și "Brățară cu granate", primind titulatura de "Rudyard Kipling al Rusiei" din partea scriitorului Vladimir Nabokov.

Cartea "Duelul", publicată pentru prima oară în anul 1905, este una dintre cele mai importante lucrări ale lui Kuprin. Romanul îl are în prim-plan pe tânărul sub-locotenent rus Georgi Romașov, fiind, printre altele, o critică adusă armatei ruse. Unitatea lui Romașov își are sediul în apropierea graniței cu Prusia, într-un mic oraș, a cărui populație este preponderent evreiască. Kuprin critică armata din cauza atitudinii crude a ofițerilor față de subofițeri, a orelor lungi și inutile, salariilor mici - adesea furate de ofițeri sau folosite pentru a-i plăti pe aceștia pentru a primi un tratament mai bun, și nicio simpatie pentru oricare individ. Contrapunctul romanului este dat de importanta revizuire anuală, atunci când căpitanul, a cărui unitate se descurca cel mai bine, este și cel care-și trata oamenii cel mai uman. Însă, o mare parte din carte este despre Romașov, un tânăr simpatic, care nu este chiar un soldat model, având mari probleme cu băutura și jocurile de noroc, neglijându-și îndatoriile, întârziind și neluându-le în serios. La începutul romanului el pune capăt unei aventuri ce o avea cu soția unul alt ofițer, îndrăgostindu-se de soția unui alt coleg ofițer. Este un visător incurabil, acest lucru aducându-i numai probleme, deoarece în timpul revizuirii anuale este atât de pierdut în gândurile sale, încât nu remarcă faptul că oamenii lui nu mărșăluiesc în rând, regimentul său ajungând în fața colonelului. Șulgovici era un colonel bătrân, uriaș și impunător. Avea fața plină, pomeții foarte lați, îngustându-se spre frunte, prelungindu-se în jos cu o barbă deasă, argintie, în formă de lopată, ceea ce o făcea să semene cu un romb mare și neregulat. Sprâncenele sale erau cărunte, zbârlite și amenințătoare. Atunci când vorbea, tonul său era constant, dar fiecare sunet al glasului său neobișnuit, vestit în toată divizia, se auzea deslușit până în colțurile cele mai îndepărtate ale terenului de instrucție, chiar și până la șosea.

Romanul este bogat în detalii complexe ale societății ruse, dar și ale vieții în armată, noțiunile de onoare și duelurile fiind proeminente. Ofițerii discutau des despre ce făcea un duel să fie autentic, și anume că trebuia să aibă consecințe fatale, sau, cel puțin, foarte grave, altfel nefiind altceva decât un joc de căluți, o simulare. Romanul arată cum Romașov este prins fără speranță în sistemele corupte ale societății vremurilor. Prietenul lui, alcoolicul Nazansky, îl încurajează să părăsească armata, dar având o stare mentală alterată, este ținut prizonier de o lașitate mortală, Romașov neputându-și imagina niciun viitor în afara armatei. Acesta este încă un exemplu al fenomenului literar rusesc al secolului al XIX-lea, al omului de prisos, lista incluzându-i și pe: Eugene Oneginul lui Pușkin, Oblomov al lui Ivan Goncharov, Pechorin al lui Mihail Lermontov și Lavretsky al lui Turgenev. În romanul lui Kuprin, când sunt transpuse ultimele clipe de viață ale Imperiului Rus, nu mai există nicio fărâmă de romantism, Romașov portretizând doar disperarea sumbră a unui bărbat prins într-o cușcă construită de o societatea degradată și coruptă, aflată în faza sa finală înainte de haosul ce urma să o cuprindă.Cartea "Duelul" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Eminescu (1972) și Leda (2007).