„Crimă în Mesopotamia” este un roman diferit, semnat de Agatha Christie. Deși este un roman polițist, cu acțiune susținută și intrigă puternică, cadrul este unul diferit, iar povestea este mai stranie că niciodată.
Povestea se desfășoară pe tărâmuri îndepărtate, undeva în Bagdad, iar în centru acțiunii se afla familia doctorului Leidner. Acesta, împreună cu soția sa, se află aici pentru o expediție arheologică.
Amy, soția arheologului, este o femeie frumoasă, dar instabilă din punct de vedere emoțional. Astfel, soțul său găsește o îngrijitoare care sa o însoțească peste tot. Lucrurile par a merge în direcția potrivită, însă când Amy este găsită fără suflare, situația se complică.
Hercule Poirot se află din întâmplare prin zonă și pornește o anchetă pe cont propriu. De aici înainte, detectivul descoperă un păienjeniș de minciuni și fel și fel de necazuri.
Cine să fie criminalul lui Amy? În primă fază, toate privirile sunt ațintite asupra îngrijitoarei, dar de ce și-ar fi ucis aceasta stăpâna? La rândul său, arheologul Leidner nu ar avea motiv sa își omoare consoarta, dar se pare că fiecare participant la acțiune ascunde un secret.
Aflăm, mai târziu, că Amy poseda o avere inestimabilă, pe care nu reușea să o administreze singură. Poirot descoperă o întreagă rețea de minciuni și mai mulți dușmani ai familiei. Apoi, după lungi căutări, detectivul revine asupra situației și găsește o portiță.
Agatha Christie menține suspansul până la sfârșitul romanului și introduce treptat personaje în cadru. Astfel, suntem bulversați de necazurile lui Poirot, de agitația familiei, de misterul din jurul cadavrului și de dispariția criminalului. Aici, departe de agitația europeană, eroii Agathei sunt diferiți, se pierd cu firea și sunt cuprinși de nervozitate. Unii se ascund, numai pentru a nu fi descoperiți, alții vor să afle adevărul cu orice preț, iar Poirot este prins undeva la mijloc.
Finalul romanului este straniu, diferit și imprevizibil. Poirot nu dezamăgește, își duce ancheta la bun sfârșit și culege laudele victoriei. Undeva însă, câteva aspecte rămân neclare, iar cititorului nu îi sunt oferite explicații detaliate. Autoarea trece rapid la un alt plan narativ și lasă cumva în urma povestea din Mesopotamia. Mai târziu, într-unul dintre romanele viitoare, vom afla de ce a ales Christie să ofere cărții un astfel de sfârșit. Maestră a răsturnărilor de situație, autoarea nu se dezice nici de această dată și, chiar se joacă cu destinele eroilor săi. Cartea va fi ecranizată și va aduce încasări colosale casei de producție Metro Golden Mayer.
Cartea s-au vândut într-un număr record de copii, iar pe site-ul anticariatului nostru se o puteți găsi în mai multe ediții, după cum urmează: RAO (2006), Excelsior (1998), RAO (2008).