Alessandro Baricco - Ocean mare

Alesandro Baricco este un scriitor, eseist, dramaturg și regizor italian, cunoscut în întreaga lume pentru stilul său poetic, profund simbolic și filosofic. A devenit celebru datorită romanelor: "Silk", "Ocean mare" și "Novecento: pianistul". Autorul este una dintre cele mai originale voci ale literaturii europene contemporane, cu un stil elegant și profund, reușind să creeze povești care sunt în același timp simple și încărcate de sens.

Romanul "Ocean mare", publicat pentru prima oară în anul anul 1993, se desfășoară în jurul unei pensiuni izolate de pe malul oceanului, unde mai mulți oameni, aparent fără legătură între ei, vin pentru a fugi de trecut, pentru a se regăsi sau a uita. În romanul lui Baricco, oceanul este un personaj în sine - misterios, purificator, dar și înfricoșător. Narațiunea este discontinuă, introspectivă și adesea metaforică, frazele sunt scurte, adânci, ca niște valuri de gânduri. Limbajul său este aproape muzical, cu un ritm care evocă exact tema centrală a romanului: oceanul. Printre temele principale ale lucrării se numără: oceanul - element central al romanului, acesta simbolizând infinitul, misterul, curățarea sufletului, dar și moartea sau pierderea sinelui; căutarea sensului - personajele vin la pensiunea de pe malul oceanului în încercarea de a-și rezolva conflictele interioare, fie că e vorba de suferință, dragoste pierdută sau dorință de vindecare; izolarea - spațiul închis și atmosfera misterioasă accentuează starea de alienare a fiecărui personaj, oceanul devenindu-le confident și martor al metamorfozei lor sufletești; timpul și memoria - trecutul influențează profund prezentul, oceanul devenind un spatiu în care timpul se dilată, iar amintirile ies la suprafață. Romanul este împărțit în două părți, una poetică, contemplativă, cu personaje care caută vindecare; și o alta mai întunecată, realistă, dură, prezentând supraviețuirea în condiții extreme și natura brutală a omului. Prima parte a romanului are o structură fragmentară, dar unitară la nivel simbolic și tematic. Aceasta se desfășoară aproape în întregime într-un spațiu izolat, pe Peninsula Almayer, situată pe malul unui ocean misterios. Acest spațiu nu este realist, ci mitic, alegoric, funcționând ca o zonă de tranziție între viață și moarte, între boală și vindecare, între amintire și uitare. Atmosfera este atemporală, aproape onirică, dominată de tăcere, ritmuri interioare și simboluri. Prima parte a romanului funcționează ca un prolog poetic al unei călătorii interioare, autorul creând o lume suspendată, unde personajele vin să se dezbrace de trecut și să se apropie de o formă de adevăr personal, ghidate tăcut de ocean. Această parte a lucrării este o meditație asupra fragilității, artei, iubirii și tăcerii, exprimată într-un limbaj plin de lirism și simboluri. Dacă prima parte a romanului este lirică, poetică și simbolică, în partea a doua tonul devine mai dur, realist și întunecat. Naratorul central este acum Toma, un personaj misterios care povestește experiența sa legată de naufragiul fregatei "Meduza", un episod inspirat dintr-un eveniment istoric real. Această parte a lucrării schimbă radical atmosfera și stilul, dar continuă să exploreze teme fundamentale precum fragilitatea umană, limita dintre viață și moarte, memoria și răzbunarea. Oceanul, deși acum fundal pentru o dramă umană brutală, rămâne simbol central. Prin povestea lui Toma, Baricco explorează limitele naturii umane, atât în momente de criză, cât și în fața alegerii morale. Finalul lasă cititorul cu întrebări despre vină, iertare, umanitate și suferință, încheind o călătorie profund existențială. Stilul autorului este unul liric, eliptic, fragmentat, dialogurile fiind adesea absurde sau pline de subînțeles, narațiunea combinând diverse perspective și registre.

Cartea "Ocean mare" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Polirom (2003) și Univers (2015).