Aurelia Balan Mihailovici - Istoria culturii si civilizatiei crestine

Aurelia Bălan Mihailovici este un lingvist și cercetător român, cu o carieră impresionantă în domeniul lexicografiei, bizantinologiei și culturii creștine.

Cartea "Istoria culturii și civilizației creștine", publicată pentru prima oară în anul 2006, acoperă un arc istoric amplu, de la originile religioase ale omenirii, până la etapa bizantină și modernă a Europei creștine. Autoarea își propune să ofere o panoramă amplă asupra evoluției culturii și civilizației creștine, cu un interes deosebit pentru termeni specializați - sinax, sinaxar, chrismon.  Abordarea este una interdisciplinară: îmbină istoria, teologia și ligvistica, oferind o atenție deosebită semnificației etimologice și semantice a conceptelor cheie. Lucrarea oferă o structură clară: de la originile cultului și tranziția de la păgânism, până la tradiția românească și apelul pentru unitatea creștină. Unul dintre meritele majore ale cărții este clarificarea conceptelor de "cult" și "cultură". În viziunea autoarei, cultul nu este doar ritual, ci o formă primară de comunicare și organizare simbolică a lumii. Cultura creștină, derivată din acest nucleu spiritual, s-a extins treptat în toate domeniile vieții: artă, drept, educație și chiar lexic. Cartea urmărește cu precizie cronologică trecerea de la civilizația greco-romană la paradigma creștină. În acest proces, nu doar instituțiile s-au modificat, ci și limbajul. Pe plan istoric, lucrarea subliniază două momente-cheie: răspândirea creștinismului în Imperiul Roman și consolidarea tradiției bizantine. În ambele, creștinismul nu a distrus ce a existat înainte, ci a adaptat și a reinterpretat. În centrul cărții stă ideea că civilizația creștină nu este doar un rezultat al credinței, ci și un factor de producție culturală. Creștinismul a reconfigurat valori, a transformat instituții și a dat un nou sens noțiunilor de comunitate, dreptate sau libertate. Lucrarea subliniază că rădăcinile culturii creștine se află în sinteza dintre tradiția greco-romană și revelația evanghelică. În loc să respingă moștenirea antică, creștinismul a preluat concepte esențiale - precum rațiunea sau dreptul - și le-a reinterpretat în cheie teologică. Astfel, cultura nu a fost ruptă de trecut, ci a evoluat organic, modelată de noile valori morale și spirituale. O contribuție esențială a autoarei este analiza terminologică. Spre deosebire de alte lucrări de istorie, acest volum acordă o atenție mai mare cuvintelor: chrismon, sinax, sinaxar, ecclesia, care nu sunt doar termeni tehnici, ci veritabile chei de lectură a unei lumi. Fiecare cuvânt este explicat din persepctiva etimologică, dar și culturală, arătând cum limbajul religios a influențat conștiința colectivă. Un segment important al lucrării este dedicat relației dintre tradiția bizantină și cultura românească. Autoarea argumentează că ortodoxia românească nu este o imitație, ci o expresie autentică a unei moșteniri integrate profund în structura socială și mentală a poporului român. Prin mănăstiri, tipărituri și educație religioasa, creștinismul a fost principalul formator de cultură până în epoca modernă. De asemenea, autoarea subliniază importanța monarhismului și a spiritualității răsăritene, care au menținut un echilibru între gândirea dogmatică și accesibilitatea pentru popor. Cultura religioasă nu a fost rezervata elitelor, ci a circulat prin cântari, icoane, predici și obiceiuri, formând o memorie colectivă durabilă. Cartea se încheie cu un apel la unitatea spirituală și culturală a Europei, văzută ca spațiu comun născut din creștinism. Într-o epocă fragmentată ideologic, autoarea propune întoarcerea la sensurile originare ale culturii creștine: iubire, solidaritate, înțelepciune. Nu e vorba de o idealizare a trecutului, ci de o redescoperire a unui fir roșu care leagă trecutul de prezent prin valori constante.

Cartea "Istoria culturii și civilizației creștine" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Oscar Print (2006), Arsenie Boca (2016) și Oscar Print (2002).