Bogdan Alexandru Stanescu - Copilaria lui Kaspar Hauser

Bogdan Alexandru Stănescu este un prozator, poet, eseist, traducător și editor român contemporan. Autorul înțelege literatura ca pe un act de onestitate radicală, afirmând că "o condiție sine qua non a scrisului adevărat este aceea de a spune adevărul și de a arăta urâtul".

Cartea "Copilăria lui Kaspar Hauser", publicată pentru prima oară în anul 2017, este un colaj al amintirilor din copilăria optzecistă și tinerețea anilor 2000, ce surprinde elemente definitorii ale acestor epoci, cât și parcursul spiritual și profesional al lui Bobiță, personajul principal și eul narativ. De la lumea violentă a cartierelor, la cariera de agent literar, cele douăsprezece secvențe ale cărții sunt legate nu printr-o intrigă clasică, ci printr-o unitate de atmosferă și prin recurența obsesiilor narative. Odată cu maturizarea, latura animalică a personajului este tot acolo, doar că acum e ținută în frâu de convențiile sociale, ieșind la iveală doar la răstimpuri. Trecut în copilărie prin botezul ierarhiilor de haită, naratorul se ține departe de circul adulților, în special al tinerilor scriitori, obsedați de propriul succes, gata să se sfâșie între ei. Supraviețuirea în ierarhia literară nu pare, în viziunea lui Bobiță, departe de cea a Bercenilor copilăriei - ceea ce constituie una din observațiile cele mai lucide și mai amare ale romanului. Memoria este elementul care unifică profund cele douăsprezece proze, explorarea acesteia într-o proză ce se hrănește din materia vâscoasă a melancoliei rămânând cea mai importantă dimensiune a cărții. Bogdan Alexandru Stănescu este un Kaspar Hauser tocmai prin faptul că se reinventează ca personaj, construindu-și o autobiografie imaginară, în care adevărul nu mai poate fi despărțit de ficțiune. Proza lui Stănescu are o textură aparte. Autorul este în primul rând un poet, iar această formare se resimte în ritmul frazelor, în atenția acordată detaliului senzorial și în capacitatea de a transforma un crâmpei de viață de cartier într-o imagine memorabilă. Violența nu este spectacularizată, ci redată cu o naturalețe care o face și mai apăsătoare. Stănescu înțelege că brutalitatea cartierelor nu e un decor exotic, ci un sistem de formare a caracterului - un mediu care lasă urme adânci, invizibile ochiului neinițiat. Titlul lucrării trimite la o figură istorică reală, la Kaspar Hauser, un adolescent german care, în anul 1828, a apărut brusc în piața orașului Nurnberg, pretinzând că trăise izolat timp de șaisprezece ani, devenind simbolul universal al copilului crescut în sălbăticie, al inadaptatului social, al ființei formate în afara normelor civilizației. Stănescu folosește acest mit pentru a sugera o anume sălbăticie, inadaptare și agresivitate primară care nu l-au părăsit niciodată pe protagonistul său. Bobiță parcurge un traseu atipic al deveniri. Evoluția sa nu urmează modelul clasic bildungsroman-ului, în care personajul principal se maturizează și se integrează armonios în societate. Adultul Bobiță nu pare mai înțelept decât copilul Bobiță, iar acest lucru îi permite să-și trăiască viața cu nonșalanță, curaj și mult entuziasm, nepăsător în privința consecințelor. Tonul relatării se schimbă odată cu maturizarea băiatului, căpătând nuanțe cinice și caustice, simțindu-se o anumită detașare împletită cu deznădejde - următorul punct pe harta evoluției personajului, care a lăsat în urmă fricile, dar nu și rănile. Stănescu scrie fluid, meșteșugind vorba, condimentând-o cu jargoane, argouri și expresii de cartier, pe care le aruncă alături de neologisme simandicoase. Este spumos și amuzant, dar în același timp dramatic și profund. Formarea sa poetică se resimte în textură, cartea având ceva inefabil - un soi de candoare cu genunchii zdreliți în asfaltul maturizării.

Cartea "Copilăria lui Kaspar Hauser" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Polirom (2021) și Polirom (2017).