Bogdan Suceavă este un scriitor, matematician și profesor român, stabilit în Statele Unite. Un aspect impresionant al personalității sale este faptul că îmbină două cariere de nivel înalt: matematician - se specializează în geometrie diferențială, metrică, istoria ideilor matematice; scriitor - scrie proză, eseistică, romane în limba română, traduse în mai multe limbi. Această combinare îi conferă o nuanță unică: rigurozitate și sensibilitate literară.
Cartea "Vincent nemuritorul", publicată pentru prima oară în anul 2008, este un roman de anticipație/science-fiction, provocator, relevant și actual, care revine la marile întrebări despre condiția umană, viață, moarte, identitate și tehnologie. Acțiunea se desfășoară în anul 2036, într-o lume în care moartea, în sensul tradițional, nu mai există, intelectul uman putând fi transferat pe dispozitive digitale extrem de performante și garantate sute de mii de ani. Romanul explorează consecințele acestei revoluții tehnologice asupra identității, relațiilor umane, corpului, sufletului și eticii. Protagonistul, Vincent, suferă de o boală terminală, primind opțiunea de a-și transfera conștiința într-un dispozitiv digital, devenind astfel "nemuritor". Alegerea între nemurirea tehnologică și moartea biologică deschide discuții despre identitate, libertate, iubire și sensul existenței. În timp ce corpul său se dizolvă, intelectul lui continuă să existe, însă experiențele fizice și relațiile umane se schimbă radical. Romanul urmărește modul în care această alegere afectează viață lui Vincent și a celor apropiați. Printre temele principale ale romanului se numără: nemurirea vs. condiția umană finită - autorul explorează ce pierdem și ce câștigăm dacă eliminăm moartea biologică; identitate și trup - ce se alege de Vincent dacă acesta rămâne doar conștiință digitală; relațiile umane și afectivitate - cum afectează nemurirea artificială legăturile de familie și iubirea; etica tehnologiei - romanul ridică întrebări despre limitele morale ale progresului științific. Autorul folosește în romanul său un stil clar, lucid și meditativ, echilibrând elementele de science-fiction cu reflecțiile filosofice. Limbajul este precis, evitând artificiile, iar atmosfera este concentrată pe dilemele morale și emoționale, nu pe acțiune spectaculoasă. Romanul combină realismul viitorului apropiat cu speculațiile tehnologice, făcând temele sale foarte relevante pentru cititorul contemporan. Romanul urmează firul narativ al dilemei lui Vincent: boala, opțiunea nemuririi digitale, decizia finală și consecințele acesteia. Acțiunea este mai mult interioară și reflexivă, concentrându-se pe meditațiile și trăirile personajului, și nu pe evenimente externe spectaculoase. Structura narativă permite autorului să exploreze teme filosofice și morale, transformând romanul într-o meditație despre condiția umană. Vincent nu este doar un personaj individual; el devine simbolul dilemei fundamentale a omului: viață vs. nemurire, trup vs. conștiință, experiență vs. abstractizare. Alegerea lui de a accepta sau nu nemurirea digitală reprezintă lupta universală între valorile umane tradiționale și tentația tehnologică de a depăși limitele naturale ale vieții. Nemurirea digitală a protagonistului simbolizează aspirația umană spre depășirea morții, dar și pericolul pierderii esenței umane. Trupul său, lăsat în urmă, devine simbolul consecințelor fizice ale alegerilor tehnologice, iar existența sa digitală simbolizează raționalitatea pură, detașarea de emoții și simțuri. Vincent devine un instrument de reflecție pentru cititor: dilema sa provoacă întrebări despre identitate, sensul vieții și natura umanității, el simbolizând atât teama de moarte, cât și curajul de a înfrunta consecințele propriilor alegeri. Lucrarea lui Suceavă este un roman provocator, care combină elemente de science-fiction cu meditații filosofice și emoționale, autorul explorând dilemele nemuririi artificiale, identității și eticii tehnologice, oferind o lectură profundă, relevantă și provocatoare.
Cartea "Vincent nemuritorul" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Curtea Veche (2008) și Polirom (2019).