„Dacopatia și alte rătăciri românești” de Dan Alexe este un eseu critic despre miturile naționale românești, despre felul în care trecutul este reinterpretat pentru a justifica prezentul și despre „bolile” identitare care împiedică o societate să se înțeleagă pe sine în mod realist. În centrul cărții se află „dacopatia”, un termen pe care autorul îl folosește pentru a descrie obsesia modernă a unor români de a se vedea ca urmași direcți ai dacilor, ca o formă de revanșă simbolică și de construcție a mândriei naționale. Această fixare este prezentată ca o deformare a istoriei, o evadare din realitate și o încercare de a găsi o identitate pură, pre-modernă, care să ofere legitimitate și superioritate culturală.
Alexe explică cum dacopatia nu este doar o problemă de istorie, ci și una de psihologie colectivă: nevoia de a fi „altfel” și „mai vechi” decât ceilalți, de a justifica inferioarele complexe printr-un trecut glorios. În opinia sa, această obsesie este alimentată de lipsa de încredere în propria modernitate și de frustrarea față de condiția socială și economică actuală. Mitul dacic devine astfel un refugiu, un „paravan” care maschează deficiențe reale și care transformă un trecut incert într-o sursă de mândrie.
Cartea explorează și alte „rătăciri românești”, adică diverse forme de gândire și comportament care, deși pot părea naive sau inofensive, au consecințe politice și sociale serioase. Alexe vorbește despre tendința de a confunda istoria cu mitul, de a accepta teorii conspiraționiste sau naționaliste fără probe, de a vedea în orice critică o ofensă la adresa identității naționale. El critică și idolatrizarea liderilor „mari”, a unor figuri istorice idealizate, precum și credința că o „reîntoarcere” la un trecut imaginar ar rezolva problemele prezentului.
Un alt punct important este felul în care miturile sunt perpetuate prin educație, mass-media și politică. Autorul arată că aceste instituții contribuie la reproducerea unor povești simplificate, de tipul „noi am fost mereu un popor eroic și persecutat”, care elimină complexitatea istorică și diversitatea realităților. Această simplificare a trecutului duce la o mentalitate în care orice eșec este atribuit unor forțe externe sau unor trădări, iar responsabilitatea colectivă este evitată.
În final, Alexe îndeamnă la o reîntoarcere la realitate: la o istorie bazată pe fapte verificabile, la o identitate construită prin reflecție critică și la o acceptare a imperfecțiunilor. El susține că o societate matură nu are nevoie de mituri pentru a exista, ci de o înțelegere sinceră a trecutului și de o asumare a prezentului. În locul „dacopatiei”, el propune o cultură a responsabilității și a demnității autentice, care nu se hrănește din exagerări sau din resentiment, ci din cunoaștere și dialog.
Alexe a lucrat în jurnalism, atât în România, cât și în presa internațională, și este autorul mai multor volume în care abordează teme precum identitatea națională, istoria, politica și societatea românească. În scrierile sale, el își asumă adesea rolul de critic al „pseudo-istoriei” și al narativelor naționaliste, încercând să demonteze ideile care, în opinia sa, distorsionează trecutul pentru a crea un sentiment fals de superioritate sau victimă.
Prin „Dacopatia și alte rătăciri românești”, Alexe își consolidează reputația de observator atent al mentalităților colective și de susținător al unei reflecții critice asupra identității românești.
Pe site-ul nostru, la un click depărtare, cartea este de găsit în mai multe ediții: Humanitas (2020), Humanitas (2021).