Dimitrie Cantemir - Descrierea Moldovei

Lucrarea istorică “Descrierea Moldovei”, “Descriptio Moldaviae”, în limba latină, de Dimitrie Cantemir, a apărut în anul 1771, la editura Frankfurt und Leipzig, fiind scrisă în limba latină de domnitorul Moldovei în timp ce trăia în Rusia. Lucrarea a fost realizată între anii 1714 și 1716, fiind tradusă în mai multe limbi Europene, ca limba greacă, germană, rusă și română.

Prima traducere a lucrării apare în anul 1806, când banul Vasile Vârnav realizează o traducere a lucrării, pe care o publică în anul 1825, la Mănăstirea Neamț purtând numele inițial de “Scrisoarea Moldovei”.

Mai târziu, în anul 1909, lucrarea este publicată de editura Socec, fiind o preluare a traducerii oferite de Vasile Vârnav în 1825.

Printre cele mai importante edituri, care au publicat lucrarea, putem aminti de editura Cartea Românească, 1923, în format broșat, editura Tipografiile Române Unite, 1946, în format broșat, editura Academiei, 1973, în format cartonat, cu supracopertă, editura Minerva, din colecția Arcade, 1976, în format broșat sau editura Litera, din colecția Biblioteca Școlarului, 2003, în format broșat.

Dimitrie Cantemir s-a născut la data de 26 octombrie 1674, în localitate Silișteni, astăzi, Dimitrie Cantemir, din Vaslui, fiind domn al Moldovei de două ori, prima oară în anul 1693, între martie și aprilie, iar a doua oară între anii 1710 și 1711. A avut ocupații diverse, cele mai importante îndeletniciri ale domnitorului, îndreptându-se spre latura de cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf sau istoric, fiind, de altfel și un însemnat compozitor și muzicolog. Dimitrie Cantemir, a fost fiul domnitorului Constantin Cantemir, fiind numit domn la moartea tatălui său, în anul 1693, însă nu a fost confirmat ca și domnitor. La vârsta de 14 ani, este nevoit să plece la Constantinopol, unde stă timp de douăsprezece ani, fiind un zălog în ceea ce privește serviciul credincios de pe lângă Înalta Poartă, oferit de tatăl său, fiind școlit de dascălul grec Ieremia Cacavelas, un important învățat, care studiase la Oxford, Leipzig sau Veneția. Cantemir domnește timp de un an, după care acesta, se pune de partea lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, însă nu poziționează Moldova sub autonomie rusească. Acest conflict îl silește să rămână în Rusia, datorită uriașei armate turcești care înconjoară ținutul Fălciu de pe Prut. În anul 1714, acesta ajunge să fie membru în “Societas Scientiarrum Brandenburgica”, supranumită mai târziu Academia de la Berlin, iar după ce primește acest statut, începe scrierea și documentarea pentru “Descriptio Moldaviae”, și pe de altă parte, poartă discuții cu filosoful Leibniz pentru fondarea Academiei Ruse.

Printre operele esențiale putem aminti de “Compendiolum universae logices institutiones”, 1701, “Historia moldo-vlachica (Istoria moldo-valahă)”, realizată între anii 1714 și 1716 sau “Sistema religiei mahomedane”, 1722.

Lucrarea istorică “Descrierea Moldovei”, de Dimitrie Cantemir reprezintă o lucrare complexă, care oferă o descriere din punct de vedere geografic a ținutului Moldovei, precum și o descriere foarte bine întocmită a politicilor din acea vreme, toate aceste aspecte fiind împletite în detalii din domeniul etnografic sau folcloric.

Lucrarea este pentru istorie o adevărată nestemată, fiind prima lucrare în care se oferă o descriere a unei societăți feudale moldovenești. Descrierea Moldovei este împărțită în mai multe părți, în care se prezintă o descriere geografică a munților, a câmpiilor, pădurilor și apelor, Cantemir oferind chiar și o viziune poetică, în ceea ce privește poezia veche din ținutul Moldovei de atunci, versurile sugerând bogăția apelor și a solului, care mustește în resurse naturale.

Pe de altă parte, acesta vorbește despre târgurile din Moldova, și aici acesta vorbește despre târgul Iașilor (Iassien în limba latină), căruia îi oferă o descriere geografică completă, dar și una etimologică.

Printre alte aspecte tratate de domnitor, putem aminti de aspectele economice și politice, prezente în capitolul al II-lea, aspecte legate de ceremoniile vremii, cum ar fi înscăunarea sau scoaterea de la domnie, dar și despre boierii din acele vremuri sau despre atribuțiile dregătorilor.

Nu în ultimul rând, Cantemir oferă o descriere a oastei Moldovenești, în capitolul al VII-lea , cea care a luptat alături de ruși în anul 1711, sau descrierea legilor din Țara Moldovei, “Despre divanul de judecată al domnilor și boierilor”, în care descrie structura de atunci a judecății, Cantemir fiind un cunoscător al procedurilor judecătorești din acea vreme.

Toată această radiografie a societății Moldovenești, de la începutul secolului al XVIII-lea, reprezintă una dintre primele cronici în care se detaliază aspecte vaste dintr-o zonă geografică distinctă, aspecte documentate și susținute de ochiul unui domnitor al acelor vremuri.