Djuna Barnes - Padurea noptii

Djuna Barnes a fost o scriitoare, jurnalistă și artistă americană, cunoscută mai ales pentru romanul ei modernist "Puterea nopții", una dintre primele opere de ficțiune care tratează deschis relațiile lesbiene și identitatea queer.

Cartea "Puterea nopții", publicată pentru prima oară în anul 1936, explorează lumea sumbră și excentrică a expatriaților americani și europeni din Parisul interbelic. Lucrarea lui Barnes este una dintre cele mai importante opere ale modernismului literar. Scris într-un stil dens, poetic și fragmentat, romanul a fost revoluționar pentru reprezentarea explicită a identității queer și a relațiilor lesbiene, într-o epocă în care astfel de teme erau tabu. Autorul folosește în lucrarea sa o atmosferă nocturnă ca pe un personaj în sine - noaptea îmbrăcând totul în umbre, dezvăluind laturi ascunse ale personajelor, amplificând tensiunea emoțională. Romanul nu are un fir epic clar, învârtindu-se în jurul personajului Robin Vote, o femeie eluziva și profund instabilă emoțional, care trece printr-o serie de relații distructive - mai ales cu Nora Flood, restul personajelor gravitând în jurul ei, fiecare proiectându-și dorințele, traumele și obsesia în ea. Nu acțiunea contează, ci atmosfera și trăirea interioară. Printre temele majore ale romanului se numără: noaptea, ca spațiu de descătușare - noaptea nu e doar un moment al zilei, ci un teren existențial, simbolul adevărului incomod și al libertății deghizate; identitatea de gen și sexualitatea - autorul abordând teme queer fără a le "explica" sau justifica; obsesia și imposibilitate iubirii - fiecare relație din roman fiind o formă de posesie; limbajul ca eșec și poezie - autorul scriind într-un stil baroc, poetic, uneori criptic. Lucrarea este scrisă cu o intensitate aproape liturgică, fiecare frază fiind încărcată de metafore și ambiguități. Stilul poate fi intimidant, dar și fascinant, lecturarea romanului cerând concentrare, dar oferind o atmosferă unică în schimb. Primul capitol al acestuia introduce două personaje esențiale: Baron Felix Volkbein, un evreu vienez obsedat de aristocatie, și Dr. Matthew O'Conner, un personaj ambiguu, travestit, cu o voce filosofică și sarcastică. Felix trăiește într-o fantezie construită din titluri nobiliare inventate și reverii despre apartenența la o lume de mult apusă. Când își pierde tatăl, rămâne singur cu ideea unei identități pe care o inventează și o susține cu disperare. Felix este un personaj care încearcă să se "creeze" pe sine, forțându-și apartenența la o clasă socială care nu îl recunoaște. Obsesia lui pentru titluri, genealogii și apartenență sugerează o ruptură interioară: nevoia de validare și refuzul propriei origini. Această tensiune internă e pusă în contrast cu Matthew O'Conner, care trăiește o altă formă de dualitate - între genurile pe care le poartă, rolurile sociale și interiorul său fragmentat. Primul capitol al cărții are un ton grav, melancolic, dar ironic. Autorul nu judecă personajele, dar le expune cu luciditate: dorințele lor sunt comice și tragice în același timp. Decorul este baroc, artificial și ușor decrepit - o lume care pare deja moartă, dar în care personajele continuă să mimeze viața. De la început, Barnes folosește un limbaj dens, ornamentat, cu fraze lungi, metafore elaborate și o structură apropiată de proza poetică, fiind limpede că lucrarea sa nu va livra o poveste convențională - ci un exercițiu stilistic și psihologic. Deși noaptea nu este prezentă fizic în acest capitol, ea plutește ca idee: Felix trăiește într-o formă de orbire simbolică, într-un vis artificial care îl ține departe de realitate. La fel, Matthew apare ca o figură liminală, între zi și noapte, între normă și deviație.

Cartea "Puterea nopții" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Humanitas (2017) și Faber and Faber (2007).