Donna Tartt este o autoare americană, cunoscută pentru stilul său literar dens, profund psihologic și încărcat de atmosferă.
Cartea "Micul prieten", publicată pentru prima oară în anul 2002, este o poveste complexă despre piedere, copilărie și confruntarea cu răul într-o lume deziluzionată. Romanul aduce un amestec de suspans și atmosferă sudistă profundă, acțiunea desfășurându-se în orășelul fictiv din Mississippi, Alexandria. Povestea o are în prim-plan pe Harriet Cleve, o fată de 12 ani, care încearcă să descopere adevărul despre moartea fratelui ei, Robin, găsit spânzurat în curtea casei cu ani în urmă. Cazul n-a fost niciodată rezolvat, familia rămânând prinsă într-o stare de doliu și tăcere: mama trăind în pasivitate depresivă, tatăl părăsind familia, iar Harriet, singură, dar alimentată de inteligență și o imaginație aprinsă, se agață de ideea de "a face dreptate". Lucrarea lui Tartt nu este doar o investigație a unei crime nerezolvate, ci o exploatare profundă a maturizării forțate și a confruntării cu realitatea. Prin personajul principal, Harriet, autoarea urmărește cum copilăria se destramă în fața durerii, tăcerii și cruzimii lumii adulte. Structura în șapte secțiuni evidențiază clar transformarea psihologică a Hariettei și complexitatea temelor abordate. În prima parte a romanului, moartea fratelui ei, Robin, devine o traumă care bântuie întreaga familie. Nimeni nu vorbește despre șocantul eveniment, însă tânăra, crescută într-o casă încremenită în suferință, simte nevoia de a căuta adevărul. Această tăcere nu este pasivă, ci apăsătoare, funcționând ca o formă de abuz emoțional transmis de la o generație la alta. Pisica moartă pe care o găsește în copilărie devine primul semn că moartea nu este doar un cuvânt gol, ci o experiență concretă, înfricoșătoare. Pe măsură ce Harriet încearcă să controleze lumea din jurul ei, ea se agață de ideea justiției. Descoperirea armei tatălui, împreună cu dorința de a-l pedepsi pe presupusul vinovat devin manifestări ale nevoii de putere într-un univers în care adulții sunt absenți sau eșuați. Copilăria ei, populată de eroi literari, începe să se lovească de o realitate în care nu există eroi, ci doar oameni răniți. Structura narativă o plasează pe Harriet într-o confruntare constantă cu două lumi: pe de o parte, familia ei aristocratică, incapabilă să răspundă întrebărilor ei; pe de altă parte, familia Ratliff, marginalizată, violentă, dar în multe feluri mai autentică. Tartt nu judecă aceste clase sociale, ci le analizează în paralel, dezvăluind cum trauma și sărăcia pot distruge la fel de mult ca privilegiul și resemnarea. Momentul în care tânăra asistă la un ritual religios cu șerpi este esențial: ea înțelegând că lumea adulților este adesea guvernată de frică, fanatism și spectacol. Credința devine un mecanism de control, nu o formă de consolare. Finalul, intens și ambiguu, în care Harriet aproape îl omoară pe Danny Ratliff, nu aduce o rezolvare a misterului, ci un colaps psihologic. Ea nu câștigă nimic, doar înțelege că adevărul nu e întotdeauna accesibil și că vina nu e clară. Căderea în apa turnului devine un simbol al prăbușirii iluziilor copilăriei. Prin această structură în șapte părți, Tartt transformă o poveste cu aparență polițistă într-un roman despre pierdere, vină și limitele cunoașterii. "Micul prieten" nu oferă răspunsuri, ci o călătorie dureroasa în interiorul unei fete care învață, prea repede, că realitatea nu se lasă rezolvată ca un mister dintr-un roman de aventuri. Stilul Donnei Tartt este unul liric, descriptiv, adesea încet, uneori excesiv, acordând atenție decorului, gesturilor, amintirilor. Aceasta oferă un roman bogat în atmosferă, dar greu de parcurs pentru cei care preferă o acțiune clară și alertă.
Cartea "Micul prieten" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Polirom (2011) și Litera (2002).