Emile Durkheim - Regulile metodei sociologice

Emile Durkheim a fost un cunoscut sociolog francez, unul dintre fondatorii sociologiei moderne. Autorul a contribuit decisiv la transformarea sociologiei într-o știință autonomă, bazată pe metode riguroase, distincte de filosofie sau psihologie.

Cartea "Regulile metodei sociologice", publicată pentru prima oară în anul 1895, definește o metodă științifică riguroasă pentru studiul sociologiei. În prima parte a cărții, autorul își propune să definească obiectul de studiu al sociologiei, și anume: faptul social. El arată de ce acest concept este specific sociologiei și ce îl diferențiază de alte fenomene: biologice, psihologice sau individuale. Faptele sociale se impun indivizilor prin presiune socială (morală, legală, culturală) și reacții sociale la devianță (pedeapsă, excludere, rușine). Durkheim arată că aceste fenomene sunt repetabile și comune într-o societate, nu sunt cazuri izolate sau excepții, sunt observabile la nivelul colectivității, nu al individului. Autorul argumentează că, pentru a face din sociologie o știință autentică, faptele sociale trebuie tratate "ca lucruri" - adică în mod obiectiv, empiric și detașat, la fel cum se procedează în științele naturii. De asemenea, Durkheim insistă că sociologul trebuie să se elibereze de ideile preconcepute, noțiunile comune despre societate fiind adesea vagi, morale sau mitologice. În societate se crede că se știe ce este "familia" sau "religia", dar aceste concepte trebuie definite științific, nu pe baza tradiției sau a sentimentului. În lucrarea sa, autorul formulează reguli precise despre cum trebuie observate faptele sociale, astfel încât cercetarea sociologică să fie științifică și obiectivă, căutând să evite erorile frecvent comise de cercetători care-și proiectează opiniile sau prejudecățile asupra fenomenelor sociale. Un fapt social normal este acela care este frecvent în cadrul unei societăți sau într-o clasă socială determinată, fiind util pentru echilibrul și menținerea societății. În schimb, un fapt social patologic este rar, neobișnuit, indicând o criză, un dezechilibru sau o deviație de la funcționarea normală a societății. Pe lângă frecvență, un fapt este normal dacă îndeplinește o funcție în societate și contribuie la stabilirea și solidaritatea socială. Existența inegalităților sociale moderate poate fi considerată normală dacă are o funcție de motivare și structurare, fiind o constantă în majoritatea societăților. Autorul subliniază în cartea sa că nu tot ce este ideal este și normal, evitând a confunda ce ar trebui să fie cu ce este în mod constant în realitate. În lucrările sale, Durkheim se inspiră din biologie și medicină, în aceste științe normalul fiind ceea ce funcționează în mod obișnuit într-un organism sănătos, patologia fiind abaterea observabilă, nu interpretarea morală a unui simptom. Una dintre regulile fundamentale ale metodei sociologice este aceea de a explica un fapt social doar prin alte fapte sociale. Autorul își încheie tratatul metodologic prezentând reguli despre cum trebuie tratate dovezile sociologice, astfel încât concluziile cercetării să fie valide, riguroase și obiective, accentul căzând pe evitarea erorilor în interpretare, mai ales în momentul în care sociologul formulează explicații cauzale. În capitolul final, Durkheim subliniază că nu este suficientă o coincidență între două fapte sociale pentru a afirma o relație cauzală, fiind necesar să se dovedească faptul că schimbarea unuia determină schimbarea celuilalt, dar și să fie exclusă posibilitatea ca asocierea să fie accidentală. Autorul mai avertizează că explicațiile sociologice nu trebuie confundate cu explicațiile teleologice - care pornesc de la scopuri intenționate.

Cartea "Regulile metodei sociologice" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Polirom (2002), Științifică (1974) și Antet (2003).