Istoria religiilor


Emilian Vasilescu - Istoria religiilor
Lucrarea filosofică tomistă, “Istoria religiilor” de Emilian Vasilescu, a apărut în anul 1975, la editura Institutului Biblic și de misiune ortodoxă, din București, fiind o lucrare semnificativă în contextul desprinderii unor concepte legate de filosofie, știință și religie din cele mai vechi timpuri, până astăzi, autorul aducând la un numitor comun conceptele oferite de Toma dAquino, conform cărora religia stă la baza armoniei dintre știință și filosofie.
Lucrarea conține 21 de capitole ample, despre toate religiile și credințele popoarelor de pe toată planeta, din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, doctrinele și izvoarele filosofice și religioase care au dus la clădirea acestor credințe în acele teritorii.
Fiind o lucrare foarte bine documentată, aceasta oferă o traducere a unor termeni desprinși din concepția diferitelor culturi, dar și imagini cu vechile scrieri despre doctrina care a dus la dezvoltarea credințelor.
Printre alte edituri care au publicat lucrarea, putem aminti de aceași editură a Institutului Biblic și de misiune ortodoxă, 1982 și 1983, în format cartonat, cu supracopertă sau editura Didactică și Pedagogică, 1998, în format broșat.
Emilian Vasilescu s-a născut la data de 21 septembrie 1904, în localitatea Herești, din județul Giurgiu, fiind un însemnat teolog și filosof din sfera creștinismului, unul dintre cei mai de seamă istorici ai religiilor, alături de Mircea Eliade, cel care a dus această doctrină la un alt nivel, Emilian Vasilescu, fiind și el un filosof religios demn de secolul al XX-lea.
Tânărul Emilian, crește în cadrul unei familii numeroase, părinții acestuia ghidându-l încă de mic înspre studiu, tatăl acestuia fiind învățător.
După ce tremină cursurile primare în localitatea natală, acesta merge la liceul “Cantemir Vodă”, din București, acolo unde învață istorie din mâinile renumitului istoric Constantin Giurescu.
Mai târziu, urmează cursurile universitare în cadrul “Facultății de Teologie” din cadrul “Institutului Teologic” din București, terminând studiile și obținând licența, după ce realizează o lucrare cu titlul de “Contribuție la studiul sentimentului religios la români”.
Mai târziu, acesta obține o bursă de studii în Paris, redactând de-a lungul timpului mai multe lucrări religioase și filosofice, publicate în reviste de prestigiu ale erei.
Printre cele mai importante lucrări semnate de istoric, putem aminti de “Filosofia creştină”, 1943, “Teologie şi filozofie”, 1944 sau “Filosofia tomistă şi filosofia modernă – Punctul de vedere ortodox într-o discuţie”, 1945.
Lucrarea filosofică tomistă, “Istoria religiilor” de Emilian Vasilescu reprezintă o lucrare echilibrată în ceea ce privește desprinderea conceptului de religie în lume, astfel că acesta apelează la conceptele filosofice și științifice în conturarea doctrinei religioase, astfel că rațiunea ajunge să fie elementul primordial în modelarea unei religii și a unei zeități la care omul să se închine și cu care să comunice.
Pentru a scoate în evidență această suprapunere perfectă de factori, autorul vorbește despre filosofia tomistă, scoasă în evidență de Toma dAquino, încă din antichitate, acesta așezând filosofia și știința, la același nivel cu religia, pentru ca omul să își poată culege informațiile necesare pentru conturarea acelei zeități religioase și a ideii de religie.
Autorul face pentru început o trecere în revistă a istoriei acestui concept și cum aceste concepte filosofice au definitivat religia ca cel mai important element de comuniune cu spiritualitatea de pe pământ.
Tot acest periplu pleacă încă din epoca pietrei, mergând spre vechile filosofii chinezești și mexicane, vorbind aici despre începuturile religiei chinezești, de la daoism la budism, ori în concepție mexicană, de la zeitățile la care aceștia se închinau, până la cultul morților care era reprezentativ în culturile azteci și mayașe.
Mai departe, autorul face o amplă analiză a culturilor de pe întreg mapamondul, plecând de la cultura japoneză, vorbind aici de șintoism, până la cultura iudaică, slavă, geto-dacică sau celtică, totul pentru a oferi o perspectivă foarte bine nuanțată, a unor îndeletniciri variate ale oamenilor din diferite culturi, numitorul comun fiind ideea de credință și religie, elementul care a schimbat concepția lumii asupra vieții de dincolo de moarte.


sus