Etienne Gilson - Filozofia in Evul Mediu

Etienne Gilson a fost un mare filosof și istoric francez al filosofiei medievale, considerat unul dintre cei mai importanți specialiști ai secolului al XX-lea în domeniu. S-a specializat în filosofia medievală, punând accent pe gândirea lui Toma d'Aquino, dar și pe dialogul dintre filosofia creștină, arabă și iudaică.

Cartea "Filosofia în Evul Mediu", publicată pentru prima oară în anul 1922, este o călătorie într-un timp care, pentru mulți, poartă încă eticheta de "epocă întunecată". Însă, Gilson ne arată că Evul Mediu nu este o epocă de stagnare, ci o perioadă de intensă căutare spirituală și intelectuală, în care filosofia și teologia se împletesc într-un dialog fertil. În paginile volumului descoperim o lume în care gânditorii nu despărțeau rațiunea de credință, ci le vedeau ca pe două drumuri paralele, menite să se întâlnească în același punct al adevărului. Augustin, cu neliniștea sa interioară, Anselm, cu dovada sa ontologică, Avicenna și Averroes, punând în circulație moștenirea greacă în lumea islamică, sau Toma d'Aquino, care a ridicat o catedrală a gândirii, sunt personaje vii în această poveste a spiritului. Gilson descrie limpede și pasionat, ca un ghid care știe să-și arate frumusețea acolo unde poate nu te-ai fi gândit s-o cauți. El ne obligă să privim filosofia medievală nu ca pe o anexă a Antichității, nici ca pe o simplă pregătire a modernității, ci ca pe o epocă în sine, cu întrebări, tensiuni și răspunsuri originale. Întrebarea despre raportul dintre esență și existență, dezbaterea despre universalii, problema libertății - toate acestea sunt mai mult decât exerciții scolastice: sunt frământările unei umanități care vrea să înțeleagă atât lumea, cât și misterul ei nevăzut. Totuși, în spatele admirației sale, se simte și un punct de vedere confesional. Toma d'Aquino apare adesea ca figură centrală, ca vârful spre care converg marile eforturi ale Evului Mediu. De aici, unii critici au spus că Gilson vede filosofia medievală mai ales prin ochii tomismului. Dar chiar și cu această inclinație, cartea rămâne o punte solidă între trecut și prezent, o fereastră spre un univers intelectual adesea ignorat. În lucrarea sa, autorul urmărește să arate cum filosofia medievală a fost o verigă esențială între Antichitate și Modernitate. Printre temele centrale se numără: raportul dintre credință și rațiune - filosofia medievală caută să armonizeze cele două planuri; problema existenței lui Dumnezeu - tratată prin argumente ontologice, cosmologice și teologice; universaliile - disputa dintre realism, nominalism și conceptualism; relația dintre esență și existență - una dintre contribuțiile originale ale scolasticii, mai ales în gândirea tomistă; influențele culturale multiple - filosofia creștină latină, gândirea arabă și tradiția iudaică. Gilson tratează filosofia medievală prin prisma marilor săi reprezentați: Augustin - un punct de pornire pentru întreaga gândire medievală, unde credința modelează rațiunea; Anselm - cunoscut pentru argumentul ontologic; Avicenna și Averroes - gânditori arabi care transmit moștenirea aristotelică Europei; Toma d'Aquino - văzut de Gilson ca sinteză supremă a filosofiei medievale; Duns Scotus și William Ockham - gânditori ai crizei scolasticii, care pregătesc terenul pentru modernitate. Autorul are un stil clar, accesibil și echilibrat, care transformă o temă complexă într-o narațiune captivantă. Cartea are nu doar valoare științifică, ci și literară, prin felul în care reușește să aducă la viață figuri și idei abstracte. În contrast cu tonul arid al multor istorii ale filosofiei, Gilson scrie cu pasiune și cu intenția de a convinge cititorul că Evul Mediu merită a fi redescoperit. Volumul este mai mult decât o simplă istorie a unei perioade: este o pledoarie pentru recunoașterea valorii culturale a unei epoci adesea neglijate.

Cartea "Filosofia în Evul Mediu" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru într-o singură ediție, și anume: Humanitas (1995).