Fumiko Enchi - Ani de asteptare

„Ani de așteptare” surprinde drama tăcută a unei femei, Tomo Shirakawa, prinsă între datoria de familie și dorințele personale într-o societate tradițională, în Japonia secolului XIX. Tomo este prinsă într-o căsnicie lipsită de afecțiune și controlată de reguli stricte. Soțul ei, Yukitomo, este un oficial guvernamental influent, rece și autoritar, care, conform obiceiurilor vremii, are dreptul să-și ia concubine. Mai mult decât atât, Tomo este cea care trebuie să le caute și să le aducă în casă, lucru care o umilește, dar pe care îl acceptă, tăcută și fără revoltă.

Deși umilită în tăcere, își păstrează eleganța și controlul, se comportă ca o adevărată soție devotată, dar în interior trăiește revolta și furia. Totuși, sub aparența calmului și obedienței, Tomo începe să analizeze situația în care se află. Pe parcurs, se confruntă nu doar cu relația complicată dintre ea și soțul ei, ci și cu presiunile sociale, ipocrizia clasei din care face parte și cu propria resemnare. Prin interacțiunile cu celelalte femei aduse în casă, tinere, frumoase și uneori periculoase, Tomo este forțată să se redefinească și să găsească un mod de a-și păstra controlul asupra propriei vieți, chiar dacă aparent nu își găsește curajul și puterea.

„Ani de așteptare” este o poveste despre tensiuni interioare, despre tăcere ca formă de rezistență și despre cum o femeie poate supraviețui într-un sistem care nu-i lasă prea multe opțiuni. Fumiko Enchi reușește să redea într-un mod lucid și critic realitatea inegalității de gen în Japonia tradițională. Romanul a fost publicat în anul 1957 și a fost câștigătorul premiului Noma. În anul 2010, romanul a fost tradus și în limba română și a apărut la Editura Humanitas, în colecția de cărți Raftul Denisei.

Fumiko Enchi s-a născut pe 2 octombrie 1905 la Tokyo și a crescut într-o familie intelectuală. Tatăl ei era filolog și profesor universitar, ceea ce i-a oferit acces la o educație solidă și la literatura clasică japoneză încă din copilărie. Deși sănătatea fragilă i-a împiedicat studiile formale aprofundate, a fost autodidactă și s-a format citind autori precum Natsume Sōseki, Oscar Wilde și Edgar Allan Poe. Și-a început cariera în anii ’20 cu piese de teatru și eseuri, dar a devenit cunoscută cu adevărat abia după cel de-al Doilea Război Mondial, când a publicat romane puternic marcate de teme feministe și critici sociale. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără „Măștile”, „Ceață” și „Ani de așteptare”, probabil cea mai celebră operă a sa.