Gabor Mate - Pe taramul fantomelor infometate

„Pe tărâmul fantomelor înfometate” de Gabor Maté este o explorare profundă și empatică a fenomenului dependenței, bazată pe deceniile sale de experiență ca medic în cartierul Downtown Eastside din Vancouver, unul dintre cele mai afectate zone de dependență din America de Nord. Maté pornește de la premisa că dependența, indiferent de forma ei — droguri, alcool, mâncare, jocuri de noroc, sex, cumpărături sau chiar muncă excesivă — nu este o alegere a unui caracter slab, ci rezultatul unor răni emoționale adânci, formate încă din copilărie.

În carte, autorul povestește numeroase întâlniri cu pacienți dependenți, prezentându-le viața cu o compasiune rar întâlnită. El arată cum majoritatea acestor oameni au trecut prin traume severe: neglijare, abuz, violență sau pierderi timpurii. Dependența devine astfel o strategie de supraviețuire, o modalitate de a amorți durerea și de a face față unui mediu interior intolerabil. Maté subliniază că întrebarea fundamentală nu este „de ce consumi?”, ci „ce durere încerci să ascunzi?”.

Un element central al cărții este conceptul de „fantome înfometate”, preluat din tradiția budistă, descriind ființe cu burtă mare și gât subțire, incapabile să se sature. Pentru Maté, acestea simbolizează starea psihologică a persoanelor dependente: un gol emoțional masiv, combinat cu incapacitatea de a primi cu adevărat hrănire afectivă. Această imagine este folosită pentru a explica de ce adicția nu poate fi vindecată prin moralizare, pedeapsă sau simplă voință, ci doar prin adresarea rănilor emoționale care au creat acel gol.

Cartea prezintă și o analiză neurobiologică accesibilă a modului în care traumele timpurii influențează dezvoltarea creierului. Maté arată cum lipsa afecțiunii, stresul parental și disocierea emoțională afectează circuitele dopaminergice, responsabile de plăcere, motivație și recompensă. Astfel, persoanele traumatizate devin mai vulnerabile la orice comportament sau substanță care le poate oferi temporar o stare de bine. În același timp, autorul critcă aspru politicile punitive privind drogurile, pe care le consideră ineficiente și contraproductive, deoarece accentuează rușinea și izolarea – tocmai factorii care alimentează dependența.

Maté reflectează și la propriile lui tendințe compulsive, cum ar fi dependența de cumpărături de muzică clasică, folosindu-le ca pe un exemplu că mecanismele adicției nu sunt limitate la droguri sau comportamente extreme. El sugerează că întreaga societate occidentală este modelată de un anumit tip de „foame”, o ruptură de sine care ne împinge spre consum și performanță. Cartea devine astfel nu doar un studiu despre dependență, ci și o critică a culturii moderne, care produce traumă prin ritmul său intens, lipsa de conectare și presiunea constantă spre succes.

În final, mesajul lui Maté este unul de speranță, dar și de responsabilitate colectivă. Vindecarea este posibilă prin compasiune, reconectare autentică, terapie bazată pe înțelegerea traumei și schimbări sociale profunde. Dependența, afirmă el, este un strigăt după iubire, nu o crimă, iar numai prin recunoașterea umanității persoanelor afectate putem crea condițiile pentru transformare. Cartea se dovedește astfel o pledoarie puternică pentru empatie, înțelegere și reformă socială.

Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, cartea este de găsit în mai multe ediții: Herald (2018), Herald (2022).