Henryk Sienkiewicz - Prin pustiu si jungla

Cunoscut pentru scrieri precum „Prin foc și sabie”, autorul polonez avea să se afirme la nivel mondial și cu alte scrieri. Plin de entuziasm, nefiind un patriot înrăit, își iubește țară, și dorește să o evoce sub forma cea mai realistă. Totuși, reușește să surprindă magistral veacurile în care îi este dat să trăiască și reușește să surprindă publicul cu câteva artificii literare diverse. Cumva, Sienkiewickz se aseamănă cu Gorki și cu Tolstoi, neatingând însă profunzimea acestora.

Agale, într-o desfășurare de forțe extraordinară, autorul își canalizează toată inspirația asupra unor detalii deosebite. Perioada în care Polonia este un adevărat câmp de lupta, în care mai multe națiuni atacă  integritatea teritorială a acesteia, autorul aduce în prim plan eroi fantastici, care poată în suflet tot soiul de sentimente contradictorii.

De această data însă, autorul se îndepărtează de subiectul preferat, de zona războiului și de nebunia de pe câmpul de luptă. Astfel, cartea prezentă este o istorisire diferită, care aduce în prim plan povestea a doi tineri curajoși, care pornesc în aventura vieții lor. Departe de casă, cei doi pornesc la vânătoare într-un ținut necunoscut. Peripețiile se țin lanț, iar Sienkiewickz se aseamănă acum cu Jules Verne sau chiar cu Dumas. Obstacolele sunt multe, iar viețile celor doi sunt în real pericol. Autorul este prins în evocarea poveștii, iar personajele devin fataliste, iar pe umeri poartă o povară imensă. Tumultul interior este mai puternic decât cel exterior, iar condițiile vitrege în care se derulează evenimentele sunt puțin importante pe lângă ce simt cu adevărat eroii.

Scriitorul face o alegorie nemaipomenită, aduce în prim plan povestea și emoționează profund prin descriere și metafore. În mod paradoxal, Sienkiewickz devine chiar romantic și expune duios dorul de casă al protagoniștilor. Partea de final este înduioșătoare, liniară și prezintă încercările băieților de a reveni acasă, lângă părinți. Aerul sumbru persistă pe tot finalul scrierii, iar suișuri și coborâșurile poveștii ne șochează și mai mult. Natura este portretizată aproape apocaliptic, iar Sienkiewickz aproape că pictează un tablou rupt dintr-un film de groază. Neputința umană și lupta omului împotriva naturii sunt temele principale lucrării, însă ițele narațiunii sunt încurcate iar cititorul poartă parcă povara personajelor sale. Trăim cu interes și intensitate povestea imaginata de polonez și suntem curioși din cale afară sa aflam ce se întâmplă în cele din urmă. Vor găsi cei doi drumul spre casă? Se vor întoarce la cei dragi triumfători ori vor rătăci pretutindeni într-un tărâm necunoscut? Cartea ajunge în atenția presei și editurilor la câteva săptămâni de la lansare, iar astăzi este una dintre cele mai apreciate scrieri la nivel mondial. Astăzi, cartea este disponibilă în mai multe ediții, după cum urmează: Corint (2004), Niculescu (1992).