Ioan Slavici - Doi feti cu stea in frunte

Ioan Slavici, născut în Siria, la 18 ianuarie 1848, a fost un cunoscut scriitor, jurnalist și pedagog român, din anul 1882 devenind membru corespondent al Academiei Române.

Basmul "Doi feți cu stea în frunte", publicat pentru prima oară în revista "Convorbiri literare" în octombrie 1874, este unul dintre cele mai cunoscute basme românești, ajungând să aibă parte de adaptări și în țări precum Anglia, Ungaria, Germania și Belarus.

Basmul spune povestea lui Făt-Voinic, fecior de împărat, care, într-o zi în care mergea la vânat cu prietenii săi, le întâlnește pe cele trei fete ale unui păcurar bătrân, Ana, Stana și Lăptița, care erau la cules de căpșunele. "Ana, cea mai în vârstă dintre surori, era frumoasă încât oile încetau a paște când o zăreau în mijlocul lor; Stana, cea mijlocie, era frumoasă, încât lupii păzeau turma când o vedeau pe dânsa stăpână; iară Lăptița, cea mai tânără soră, albă ca spuma laptelui și cu păr moale că lâna mielușeilor, era frumoasă - mai frumoasă decât surorile sale împreună - frumoasă cum numai dânsa era."

Într-o zi de vară, în care căldură nu mai era așa puternică, cele trei surori s-au decis să meargă să culeagă căpșunele la marginea codrilor, când, deodată, din depărtare se aude un șir de tropote, ca și când s-ar apropia o ceată de călăreți. Era feciorul împăratului, care împreună cu prietenii lui mergea la vânat. "Tot voinici frumoși, crescuți în șelele cailor, dar cel mai frumos și cel mai înfocat armăsar era...cine altul putea să fie?... făt-voinic, feciorul de împărat." Atunci când le-au zărit pe cele trei surori, aceștia au încetinit. Cum i-au văzut, fetele au început să discute despre ce i-ar putea oferi fiului de împărat dacă acesta le-ar lua de soție: Ana i-ar frământa pâine, care îl vă ține mereu june și voinic; Stana i-ar toarce, țese și coase o cămașă, care odată îmbrăcată l-ar putea ajuta să lupte cu zmeii, trecând prin apă fără să se ude, trecând prin foc fară să se ardă; Lăptița, cea mai tânără dintre surori - i-ar face doi feți frumoși, gemeni, cu părul de aur și cu stea în frunte, stea ca luceafărul în zori. Auzind planurile fetelor, flăcăii și-au ales fiecare câte o fată, și anume: fiul împăratului a ales-o pe Lăpița, cel dintâi voinic pe Stana, iar al doilea voinic pe Ana. În ziua următoare au avut loc nunțile, iar apoi trei zile și trei nopți întreaga împărăție răsună de veselia oaspeților.

"Peste alte trei zile și trei nopți merse vestea în țară că Ana și-a făcut pâinea: a cules bobi, a măcinat, cernut, frământat și a copt pâinea precum a fost zis la culesul de căpșune. Încă de trei ori câte trei zile și de trei ori câte trei nopți trecură și o nouă veste merse în țară, că Stana și-a făcut cămașa: - a cules fire de in, le-a copt și melițat, a periat fuiorul, a tors firele, a țesut pânza și a cusut cămașa pe trupul soțului ei, precum a fost zis la culesul de căpșune. Numai a Lăpiței vorbă nu s-a împlinit încă. Dar toate se fac numai cu vremea."

Cartea "Doi feți cu stea în frunte" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în șase ediții, și anume: Ion Creangă (1983), Floarea Darurilor (1997), Ion Creangă (1999), Litera (2014), Tineretului (1964) și Ion Creanga (1976).