„Disperații” semnată de Ion Dragomir este o piesă de teatru dramatică scrisă în perioada postbelică, care tratează teme existențiale, morale și sociale, în special lupta individului cu absurditatea vieții și cu o societate lipsită de valori umane reale. Deși este scrisă în vremuri complicate, autorul are curajul de a exploata latura materială a lumii sale și de a aduce în prim plan idei și drame personale.
Piesa urmărește povestea unor personaje marginalizate social, care trăiesc într-un spațiu închis, aproape claustrofobic, dominat de disperare, lipsă de speranță și degradare morală profundă. Fiecare personaj poartă în sine o poveste tragică – traume, eșecuri, vise pierdute – iar conviețuirea lor scoate la suprafață conflictul dintre dorința de salvare și realitatea unei existențe fără scăpare.
Personajele sunt puse în situații tensionate, unde speranța devine tot mai slabă, iar gesturile lor sunt adesea absurde, simbolizând alienarea și criza identitară.
Cartea ne amintește de Dostoievski, iar eroii săi sunt cuprinși de furie și teamă deopotrivă. Fiecare personaj este prins în mrejele unei vieți pline de lipsuri și nu poate ieși din acest cerc vicios, oricât și-ar dori. Autorul reușește să construiască o pledoarie nemaipomenită care ne va perinda prin cele mai sărace cartiere și ne va determina să urmărim acțiunea cu interes până la final. Cumva, suntem într-o perpetuă căutare alături de personajele acestuia și încercăm să înțelegem mediul în care acestea se dezvoltă. Povestea este presărată cu dialoguri adesea fragmentate, cu un limbaj brut și realist, accentuând atmosfera apăsătoare a piesei.
Ion Dragomir explorează în „Disperații” modul în care omul modern, lipsit de repere morale și sociale, se prăbușește în propriile traume și iluzii. Este o critică dură a societății contemporane, în care individul nu mai găsește sens, sprijin sau direcție.
El împrumută din gravitatea lui Zola și ne cucerește cu eroii pe care îi conturează cu ardoare și cu precizie de chirurg. Cartea se concentrează pe relațiile interumane și pe raporturile dintre realitate și iluzie. Fiecare caută să scape din mediul în care nu se mai simte confortabil, dar nu are curaj să abandoneze confortul pe care, cumva, și l-a creat. Fiecare erou este cuprins de o teamă de nou pe care nu o poate învinge și mânat de o disperare care nu se diminuează cu niciun chip.
Autorul este pe alocuri satiric și plin de umor, ba chiar ne duce cu gândul la Caragiale. Este, totuși, diferit de acesta și are un curaj extraordinar în a expune realitatea unor veacuri sumbre. Mizeria, neputința, frica, toate acestea sunt conturate cu ardoare, iar personajele devin din ce în ce mai greu de înțeles pe măsură ce avansăm în poveste. Când ne așteptăm să avem toate răspunsurile, eroul nostru schimbă povestea și aduce în prim plan idei pe care nu le-am descoperit înainte.
Lucrarea va fi pusă în scenă pe marile teatre ale Europei, iar autorul va avea un succes extraordinar. Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, cartea poate fi găsită în mai multe ediții: Editura Autorului (1943), Editura pentru Literatură Universală (1968).