Jacques Attali este una dintre cele mai influente și controversate figuri intelectuale ale Franței contemporane. Autorul are peste 80 de cărți publicate - de la eseuri economice, politice și futurologice, până la romane și biografii. Este cunoscut pentru gândirea vizionară și globalistă, în cărțile sale analizând teme precum: viitorul democrației și capitalismul, tehnologia și robotizarea, inegalitatea economică și etica progresului, guvernanța globală și colapsul ordinii internaționale, necesitatea cooperării planetare pentru prevenirea colapsul ecologic și social.
Cartea "Scurta istorie a viitorului", publicată pentru prima oară în anul 2006, este un eseu geopolitic și filosofic care îmbină istoria, economia, sociologia și futurologia într-un demers ambițios: acela de a trasa direcțiile principale în care omenirea ar putea evolua până în anul 2100. Structura cărții este clară și bine organizată, autorul pornind de la o analiză a trecutului - mai precis, de la evoluția centrelor de putere economico-politice în istorie - și ajungând treptat să formuleze scenarii posibile pentru viitor. Autorul identifică mai multe "inimi ale lumii" care, de-a lungul secolelor, au dominat economic și cultural - de la Veneția și Briges, până la Londra, New York și, în viitor, probabil, orașe virtuale sau comunități planetare descentralizate. Una dintre ideile centrale ale cărții este aceea că viitorul nu este determinat, ci influențat de alegerile pe care omenirea le face. Autorul propune trei scenarii majore: "Hiperimperiul" - o lume dominată de piețe libere și corporații, dar cu riscul pierderii democrației; "Hiperconflictul" - lume haotică, în care conflictele între state, culturi și clase sociale escaladează; "Hiperdemocrația" - un scenariu idealist, în care oamenii se organizează în rețele cooperative, solidare, bazate pe cunoaștere și echilibru ecologic. Stilul lui Attali este dens, uneori speculativ, dar riguros argumentat. El își sprijină ipotezele pe observații istorice, tendințe economice și transformări culturale deja vizibile. Cu toate acestea, lectura poate deveni provocatoare pentru cititorii nefamiliarizați cu istoria ideilor sau cu jargonul economic și geopolitic. Un aspect remarcabil este dimensiunea etică și umanistă a demersului său. Departe de a fi doar o analiză rece a forțelor pieței, cartea lui Attali ridică întrebări fundamentale despre destinul omenirii, despre echitate, ecologie, educație și resposabilitate colectivă. Într-o epocă marcată de multiple crize (climatică, tehnologică, politică), lucrarea lui Attali invită la reflecție și acțiune conștientă. Limbajul utilizat este unul dens, dar clar. Scriitura lui Attali combină rigurozitatea științifică cu dimensiunea filosofică și morală, reflectând o preocupare constantă pentru etica alegerilor umane. Stilul este eseistic, cu fraze elaborate și deseori încărcate de sensuri multiple. Cartea poate fi citită ca un avertisment, dar și ca un manifest pentru conștiința globală, autorul îndemnând la o trezire morală și intelectuală, punând accentul pe necesitatea de a forma o societate echilibrată, bazată pe cunoaștere, justiție socială și respect pentru planetă. În acest sens, opera capătă o dimensiune etică și civică pronunțată, fiind mai mult decât un exercițiu intelectual - o chemare la acțiune. Cartea impresionează prin ambiție, viziune istorică și invitație la reflecție asupra rolului umanității în evoluție. Însă, cu toate acestea, criticii îi reproșează un ton excesiv de sigur pe sine, absența transparenței metodologice și prezentarea unor scenarii ca inevitabile. Pentru un cititor dornic să înțeleagă întregul context socio-politic, dar care apreciază și scepticismul, lucrarea oferă o stimulare intelectuală intensă. Pentru cei ce așteaptă rigurozitate metodologică și multiple opțiuni de explorare, cartea poate părea exagerată.
Cartea "Scurta istorie a viitorului" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Polirom (2016) și Polirom (2007).