Jaroslav Seifert - Toate frumusetile lumii

„Toate frumusețile lumii” este un volum de poezii semnat de poetul de origine cehă Jaroslav Seifert, în care acesta reflectă asupra frumuseții vieții și a iubirii, dar și asupra efemerității lor. În acest volum, Seifert abordează teme precum natura, visul, dorința și timpul, dar și înfruntarea cu moartea și trecerea anilor.

Poeziile din acest volum sunt caracterizate de un limbaj poetic bogat, imagini reprezentative și o profundă sensibilitate față de detaliile vieții de zi cu zi. Seifert nu se teme să își exprime sentimentele față de iubire și natură, dar și față de realitatea dureroasă a schimbării constante a lumii în care îi este dat să trăiască. El rememorează iubiri pe care le-a trăit în scrierea sa și are darul de a expune magistral cele mai profunde sentimente pe care el însuși le-a cunoscut.

În acest sens, titlul scrierii sugerează o reflecție asupra tuturor frumuseților lumii, dar și asupra efemerității acestora, întrucât frumusețea nu este niciodată durabilă. Poeziile sunt adesea un amestec de melancolie și nostalgie, preseărate apoi cu un optimism suav, în care autorul recunoaște limitările umane, dar în același timp găsește frumusețea chiar și în defecte.

Acest volum este o celebrare a vieții și a iubirii, dar și o meditație asupra timpului care trece, implacabil, lăsându-le oamenilor doar amintirile și momentele trăite la intensitate maximă.

El vorbește, asemeni lui Eminescu al nostru, despre forța naturii și despre durerea unei iubiri pierdute, are puterea de a duce mai departe istorii pe care și le-a imaginat, dar și fel și fel de alte gânduri și idei. Este un vizionar complex, un ins curajos, plin de nostalgie, care ne lasă să pătrundem în sufletul său. Inima este centrul scrierii sale și, cumva, el filtrează toate trăirile pe care le simte. Este, dacă vreți, un visător, care nu se bazează pe rațiune atunci când face alegeri. E drept, poeziile sale nu sunt destinate oricui, doar acelora care au puterea să simtă cu ardoare fiecare fior, fiecare tresărire, fiecare moment trăit alături de persoana iubită.

Am putea să-l comparăm cu Shakespeare, de la care se spune că ar fi împrumutat tragismul sau chiar cu Eminescu al nostru, de la care ar fi luat deschiderea către natură. Totuși, influențele vestice sunt extrem de prezente în scrierea sa, iar poeziile sale vor fi traduse în mai multe limbi străine. În mod paradoxal, acesta reușește să devină extrem de cunoscut, iar poeziile sale devin sursă de inspirație pentru scriitorii aflați la început de drum. Este un drum lung până la momentul în care acestea vor fi traduse în mai multe limbi străine, dar succesul ăl va copleși.

E drept, multe dintre temele pe care le abordează nu sunt neapărat confortabile cu cititorul clasic, care caută o poveste, fie ea și pusă în versuri, cu final fericit. El scrie cu patos, despre durere și pierdere și nu toate versurile îi sunt fericite. Unele iubiri sfârșesc dramatic, dar tocmai acesta este farmecul. Pe site-ul nostru, volumul cu pricina este de găsit în mai multe ediții: Univers (1967), Litera (2013).