Romanul „Ce hăcuială” semnat de Jonathan Coe, publicat pentru întâia oară în 1994, reprezintă una dintre cele mai incisive satire politice ale literaturii britanice contemporane. Autorul îmbină comedia neagră cu thrillerul gotic și critica socială pentru a construi o imagine complexă a societății britanice din perioada Thatcher. Titlul în sine este sugestiv pentru natura haotică și grotescă a lumii prezentate în roman, dar și pentru maniera brutală de „sfâșiere” a economiei și valorilor publice sub acoperirea reformelor neoliberale.
Contextul în care se petrece acțiunea este marcat de transformările profunde ale Marii Britanii din anii '80 și începutul anilor '90. Politicile de dereglementare, privatizare și reducere a statului social promovate de guvernul conservator sunt reflectate într-o manieră satirică în modul de viață și acțiunile personajelor. Familia Winshaw, cea aflată în centrul narațiunii, este simbolul unei elite conducătoare corupte și lipsite de empatie, fiecare membru reprezentând un sector esențial al societății: politica, armata, finanțele, sănătatea, presa, arta și industria alimentară. Prin această alegorie, Coe construiește o critică amplă la adresa modului în care interesele personale ale celor de la vârf distrug binele comun.
Romanul este structurat într-un mod neobișnuit, combinând narațiunea clasică cu fragmente de documente fictive, interviuri, scrisori și înregistrări, oferind astfel o perspectivă diferită asupra realității. Michael Owen, naratorul și alter ego-ul autorului, este un scriitor retras și neadaptat, care documentează istoria familiei Winshaw în timp ce își confruntă propriile traume. Povestea sa, aparent marginală, devine treptat liantul întregii cărți, dezvăluind în același timp legături tulburătoare între destinul său și acțiunile clanului Winshaw. Michael reprezintă artistul izolat, marginalizat într-o societate care valorizează exclusiv profitul și puterea.
Fiecare membru al familiei Winshaw este o caricatură grotescă a unui arhetip contemporan: Hilary, jurnalista tabloidă, simbolizează decăderea presei și manipularea opiniei publice; Henry, politicianul lipsit de scrupule, întruchipează cinismul guvernării conservatoare; Dorothy, fermiera industrială, întrupează dezumanizarea industriei alimentare; Roddy, colecționarul de artă, denunță comercializarea culturii; iar Mark, traficantul de arme, scoate la lumină afacerile murdare din umbra conflictelor internaționale. Împreună, aceștia alcătuiesc o imagine alegorică a modului în care puterea, atunci când nu este controlată de etică sau responsabilitate socială, devine distructivă.
Unul dintre aspectele cele mai originale ale romanului este modul în care autorul combină elementele horror cu satira politică. Referința directă la filmul What a Carve Up! din 1961 nu este pur întâmplătoare: Coe recurge la estetica filmului de groază ca metaforă pentru violența invizibilă a sistemului politic și economic. Finalul romanului, în care personajele se adună într-un conac izolat și încep să fie eliminate unul câte unul, reproduce structura clasică a unui thriller, dar în același timp sugerează o formă de justiție poetică într-o lume lipsită total de moralitate.
În concluzie, cartea lui Jonathan Coe este mai mult decât un simplu roman satiric: este o cronică amară a destrămării valorilor publice, o critică la adresa corupției puterii și o pledoarie subtilă pentru restabilirea adevărului, a empatiei și a responsabilității sociale. Prin combinarea diverselor registre narative și prin construcția unor personaje originale, Coe reușește să transforme literatura într-o armă de demascare și reflecție, cu o relevanță care depășește granițele timpului și ale contextului politic britanic.
Pe site-ul nostru, la un click distanță, cartea este de găsit în mai multe ediții: Polirom (2023), Polirom (2021).