Jostein Gaarder - Maya

Jostein Gaarder este un autor norvegian cunoscut în întreaga lume pentru felul lui unic în care îmbină literatura, filosofia și reflecția existențială în romanele sale.

Cartea "Maya", publicată pentru prima oară în anul 1999, îmbină știința, misterul și reflecțiile existențiale într-o poveste care se desfășoară în jurul unor personaje aflate într-o căutare a sensului vieții. Povestea este relatată din perspectiva unui biolog britanic, Frank Andersen, aflat în vacanță pe insula Taveuni, în Fiji. Aici el cunoaște un grup de personaje fascinante: Joanna - o tânără norvegiană enigmatică; Josef - un preot iezuit cu preocupări filosofice; Ana Maria - o actriță spaniolă; și Don Pedro - un înțelept local. Atmosfera romanului este contemplativă, liniștită, aproape onirică, iar decorul exotic al insulei amplifică senzația de vis sau realitate suspendată. Stilul lui Gaarder este unul liric, dens, reflexiv, presărat cu metafore, întrebări retorice și observații filosofice. Narațiunea este fragmentară, compusă din însemnări de jurnal, scrisori și dialoguri. Nu există o acțiune propriu-zisă, ci mai degrabă un flux de idei care curge lent, precum un vis lucid. Titlul romanului, "Maya", face referire la conceptul hindus al iluziei: lumea percepută nu este realitatea absolută, ci doar o aparență, un voal care ascunde adevărata esență a existenței. Autorul folosește acest concept pentru a pune sub semnul întrebării percepția umană, subliniind cât de relativă este realitatea când este privită prin filtre științifice, culturale sau personale. Fiind biolog, Frank Andersen reprezintă rațiunea, empirismul, dar pe măsură ce interacționează cu ceilalți, începe să simtă fisuri în încrederea sa absolută în știință. Gaarder sugerează că nici știința, nici religia nu pot da răspunsuri absolute, ci doar un echilibru între ele poate aduce o înțelegere mai profundă a vieții. Un alt subiect major al lucrării este natura timpului. Autorul leagă ideea timpului de conștiință și identitate, într-un mod care amintește de gândirea orientală, dar și de fizica cuantică. Iubirea nu este abordată în sens romantic, ci ca forță care leagă toate lucrurile, ca o "energie universală" ce transcende iluzia și apropie omul de o realitate mai profundă. Relația dintre Frank și Joanna este încărcată de mister și simbolism, fiind mai mult o metaforă decât o poveste de dragoste clasică. Stilul lui Gaarder în romanul "Maya" este unul poetic, meditativ, dens. Nu este o lectură facilă, frazele fiind adesea încărcate de idei abstracte, dar tocmai această densitate dă romanului o valoare aparte. Uneori, romanul seamănă mai mult cu un eseu filosofic decât cu o ficțiune tradițională, ceea ce poate fi atât un avantaj, cât și o dificultate, în funcție de cititor. Criticii apreciază curajul autorului de a pune în centrul unui roman întrebări esențiale despre viață, realitate, iubire, timp și conștiință. "Maya" este considerată o lucrare matură, ce depășește caracterul didactic al altor cărți ale lui Gaarder, mergând către o experiență literară contemplativă. Stilul poetic, reflexiv și bogat în simboluri este văzut ca o evoluție stilistică. Mulți critici au comparat romanul cu un eseu filosofic în formă narativă, apropiat de literatura mistică sau de jurnalul existențialist. Însă, unii critici literari și numeroși cititori au considerat că "Maya" nu este un roman în sens clasic, ci o lucrare cu prea puțină acțiune, în care personajele sunt adesea pretexte pentru idei abstracte, acest lucru putând duce la o experiență de lectură dificilă, uneori obositoare. Personajele sunt adesea percepute ca simboluri sau purtători de idei, și nu ca oameni reali, complecși.

Cartea "Maya" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în patru ediții, și anume: Phoenix (2001), Du Seuil (1999), SuperPocket (2002) și Seuil (2000).