Knut Hamsun - Pan

Knut Hamsun s-a născut pe 4 august 1859 în satul Lom din Gudbrandsdal, Norvegia, într-o familie numeroasă și săracă. La vârsta de 3 ani, familia sa s-a mutat în Hamaroy, o regiune izolată din nordul Norvegiei, unde a trăit o copilărie dificilă care avea să-i influențeze sensibilitatea literară și atitudinea față de natură. De la vârsta de 9 ani a fost trimis să locuiască cu unchiul său, un om sever, care l-a supus la abuzuri și muncă grea. Toată această perioadă l-a marcat și a contribuit la dezvoltarea unei personalități complexe, introvertite și adesea tulburate. A lucrat ca ucenic de cizmar, muncitor agricol și vânzător și se refugia deseori în lectură, neavând parte de o educație formală. Hamsun a trăit o perioadă în America, în special în Minnesota, unde a lucrat ca fermier, șofer de tramvai și bibliotecar. A admirat spiritul de libertate, dar a disprețuit ceea ce considera a fi superficialitatea și materialismul din societatea americană. Și-a exprimat această antipatie ulterior, prin pamflete și articole dure împotriva Americii.

Primul său roman important a fost „Foamea”, publicat în 1890 și considerat o capodoperă timpurie ce avea să revoluționeze stilul analitic și liric. A urmat apoi o serie de romane remarcabile precum „Mistere”, „Pan”, „Victoria” și „Ultima bucurie”. În 1917, Hamsun a publicat „Binecuvântările pământului”, roman pentru care i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură în 1920. Romanul este o adevărată celebrare a muncii agricole și a vieții de la țară, văzută ca fiind pură și naturală în comparație cu artificialitatea vieții urbane. Recunoscut pentru stilul său liric și accentul pus pe instinct și natura umană primitivă, Hamsun a fost un pionier al romanului psihologic modern, ce avea să influențeze mari scriitori precum Franz Kafka, Ernest Hemingway și Hermann Hesse.

Romanul „Pan” este una dintre cele mai importante opere ale sale. Povestea este narată la persoana întâi de locotenentul Thomas Glahn, un tânăr complicat, singuratic, romantic și cu o sensibilitate profundă pentru natură. „Pan” este povestea unei veri nordice, a unei iubiri neliniștite și a unui suflet prins între instinct și dorință. Thomas Glahn trăiește departe de oameni, într-o colibă din mijlocul pădurii, alături de câinele său credincios. Liniștea lui e tulburată de Edvarda, fiica unui negustor din sat, frumoasă, enigmatică și crescută într-o lume a bunelor maniere. Glahn o iubește cu patimă, însă nu știe să se exprime după regulile lumii ei. Edvarda, la rândul ei, e atrasă de farmecul lui sălbatic, dar nu se poate desprinde de mândria și educația sa. Relația lor e un joc de apropiere și respingere, plin de neînțelegeri, orgolii și așteptări nespuse. „Pan” este despre natura umană, despre conflictul dintre instinct și rațiune, dintre lumea civilizată și viața trăită aproape de pământ. Natura este însăși un personaj tăcut, uneori blând, alteori amenințător. Stilul fragmentar și poetic face din „Pan” un adevărat poem în proză despre libertate, singurătate și neputința de a fi înțeles cu adevărat. Romanul a fost publicat pentru prima dată în 1894 și a devenit rapid una dintre cele mai apreciate și studiate opere ale lui Hamsun. În România, romanul a fost publicat în anul 1920 la editura Viața Românească, urmat de mai multe ediții precum Univers 1996 și Humanitas 2014.