Kobo Abe - Barbatul-cutie

Kobo Abe este unul dintre cei mai originali și neliniștitori scriitori ai literaturii japoneze moderne. Născut pe 7 martie 1924 în Tokyo, dar crescut în Manciuria, Abe a fost influențat încă din copilărie de sentimentul de dezrădăcinare și de ruptură între individ și societate, temă care va deveni centrală în scrierile sale. Deși a studiat medicina, nu a practicat niciodată meseria, alegând în schimb drumul literaturii și al teatrului.

Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără „Femeia nisipurilor”, „Chip străin”, „Harta arsă” și „Bărbatul-cutie”. A fost adesea comparat cu Franz Kafka și cu Albert Camus pentru meditațiile și stilul său absurd. Scrierile lui Abe îmbină realismul dur cu fantezia distorsionată, creând povești în care personajele sunt prinse între identitate și imposibilitatea de a comunica cu lumea din jur.

Publicat în 1973, romanul „Bărbatul-cutie” este o operă radicală, stranie și profund simbolică. Romanul a fost publicat în limba română în anul 2007, la editura Polirom.

Cartea urmărește povestea, sau, mai bine zis, fluxul mental, al unui bărbat care decide să se retragă din societate, trăind în interiorul unei cutii pe care o poartă în cap. Prin această cutie, el devine invizibil, dar poate privi lumea, fără a fi văzut. La prima vedere, premisa poate părea absurdă, dar ceea ce urmează este o explorare tulburătoare a identității si a rupturii dintre om și realitate. Bărbatul-cutie nu este doar un excentric, ci un simbol al omului modern, care nu se mai regăsește în societate, care refuză etichetele și, în cele din urmă, se pierde în propria izolare.

Romanul nu are o poveste clară, nici o cronologie liniară. Este o confesiune haotică, un jurnal al gândurilor întortocheate ale unui om care și-a pierdut granițele între sine și lume. Kobo Abe folosește un limbaj dens, uneori mecanic, alteori poetic, dar mereu plin de neliniște și ambiguitate. Cititorul este provocat constant să distingă între real și imaginar, între personaj și autor, între confesiune sinceră și delir. Nu există un adevăr stabil, ci doar straturi de percepție, unele contradictorii, care se suprapun precum pereții cutiei purtate pe cap.

„Bărbatul-cutie” este un roman despre izolare ca formă de rezistență. Este o critică subtilă la adresa unei societăți care uniformizează, care distruge intimitatea și individualitatea, forțând omul să aleagă: să se conformeze sau să dispară. Kobo Abe nu oferă răspunsuri, nu moralizează. În schimb, ne obligă să ne întrebăm: Cât din noi e doar o mască socială? Ce se întâmplă când renunțăm complet la ea?