Konrad Lorenz - Asa-zisul rau

Konrad Lorenz a fost un biolog, zoolog și etolog austriac, considerat părintele fondator al etologiei moderne - știință care studiază comportamentul animalelor în mediul lor natural. A devenit cunoscut internațional datorită cercetărilor sale despre comportamentul instinctiv, în special despre imprinting la puii de gâscă, și pentru modul în care a extins aceste observații asupra comportamentului uman.

Cartea "Așa-zisul rău", publicată pentru prima oară în anul 1963, explorează agresivitatea ca instinct natural, prezent nu doar la oameni, ci și la animale, analizând rolul ei în evoluție și în organizarea socială. Agresivitatea nu este un rău în sine, ci un instinct înnăscut, cu un rol adaptativ important în supraviețuirea speciilor. În mediul animal, agresivitatea contribuie la selecția naturală, organizarea ierarhică și protejarea grupului. Animalele au mecanisme de inhibarea a agresivității care reduc riscul de răniri grave între membrii aceleiași specii. La oameni, aceste mecanisme sunt mai slabe sau absente, ceea ce duce la conflicte mult mai distructive. În societatea modernă, impulsurile agresive nu mai sunt eliberate în mod natural, prin luptă sau competiție fizică, ci se acumulează și pot exploda în moduri periculoase, cum ar fi războaie, violență sau comportamente antisociale. Autorul sugerează că civilizația trebuie să creeze mecanisme simbolice de descărcare a agresivității pentru a preveni conflictele reale. Lucrarea este o încercare curajoasă de a înțelege agresivitate ca pe un instinct înnăscut și necesar în evoluția speciilor, inclusiv a omului. Lorenz își susține ideile prin numeroase exemple din lumea animală, pe care o analizează cu un ochi format de cercetător și o gândire clară, aproape pedagogica. Volumul nu este doar un tratat științific, ci și un apel la responsabilitate, autorul subliniind rolul educației, culturii și structurilor sociale în canalizarea agresivității spre forme non-distructive: sportul, artă, ritualurile, simbolurile. Soluția nu este reprimarea instinctelor, ci sublimarea lor în comportamente acceptabile și constructive. Stilul cărții este accesibil și captivant, cu pasaje care îmbină observația științifică riguroasă cu reflecții filosofice și morale. Deși publicata în 1963, lucrarea rămâne actuală, mai ales în contextul violenței tot mai prezente în lumea contemporană, de la conflicte internaționale, până la agresivitatea din spațiul online. Cartea pune întrebări esențiale despre identitatea și responsabilitatea umană, într-o epocă în care instinctele noastre pot fi amplificate periculos de tehnologie, izolare sau propagandă. Valoarea științifică a lucrării constă nu doar în explicațiile comportamentale, ci și în apelul la responsabilitate, autorul nemilitând pentru suprimarea instinctelor, ci pentru educația și autocontrolul lor la nivel rațional. Mulți critici consideră că lucrarea este remarcabilă datorită îmbinarii dintre biologie, psihologie, filosofie și sociologie. Autorul reușește să aducă o viziune biologică asupra unui subiect tradițional moral și social - agresivitatea - deschizând drumul pentru etologia umană, o disciplină nouă la acea vreme. Criticii remarcă și valoarea de avertisment a cărții. Într-o epocă marcată de conflicte internaționale și crize morale, Lorenz oferă o interpretare care îndeamnă la autoanaliză și educație - mai ales în legătură cu războiul, agresiunea colectivă și urgența autocontrolului. Unii critici, mai ales din tabăra filosofilor umaniști sau psihologi sociali, au reproșat că Lorenz accentuează prea mult factorii biologici, acordând un rol secundar educației, culturii sau influențelor sociale. Deși autorul aduce multe exemple din lumea animală, cartea nu este bazată pe studii statistice sau experimente controlate. Unii oameni de știință au criticat faptul că lucrarea are mai degrabă un caracter eseistic decât unul riguros academic. În anumite contexte, ideile lui Lorenz despre instincte, agresivitate și ierarhii au fost interpretate drept justificări pentru comportamente autoritare sau chiar fasciste - lucru pe care autorul l-a dezmințit.

Cartea "Așa-zisul rău" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Humanitas (1998) și Humanitas (2005).