Laurent de Vargas este un autor francez, cunoscut mai ales pentru lucrările sale dedicate temelor istorice controversate, cum ar fi istoria Ordinului Templierilor și alte aspecte ale Evului Mediu învăluite în mister. Este un nume relativ discret în mediul academic, dar a câștigat notorietate în cercurile de popularizare istorică și literatură ezoterică.
Cartea "Istoria secretă a ordinului templier", publicată pentru prima oară în anul 2000, oferă o prezentare cronologică și analitică a Ordinului Templierilor, evitând atât exaltarea mistică, cât și reducerea acestora la o simplă organizație militară. În lucrarea sa, Laurent de Vargas își propune să clarifice imaginea încărcată de mituri, legenda și dezinformare care planează asupra templierilor. Volumul nu promite revelații senzaționale, ci o relecturare critică, atent documentată, a parcursului istoric, religios și financiar al acestui ordin medieval. Abordarea sa este dublă: una narativă (cronologia faptelor) și una analitică (contextul și implicațiile). Lucrarea începe cu originile umile ale Ordinului, în Ierusalim, sub conducerea lui Hugues de Payens. De Vargas surprinde clar scopul primitiv: protejarea pelerinilor în Țara Sfântă, îmbinând viața monahală cu îndatoriri militare. El evită romantizarea acestui început, arătând că ordinul s-a definit rapid ca instituție politico-religioasă eficientă. Una dintre cele mai solide secțiuni ale lucrării detaliază rețeaua bancară și economică a templierilor. Autorul arată cum au devenit, în mai puțin de un secol, un fel de "proto-bancă europeană": acordau credite, transportau fonduri între regate, administrau domenii vaste. Această bogăție, susține autorul, a fost o sabie cu două tăișuri: le-a adus influență, dar și dușmani periculoși. Volumul analizează minuțios acuzațiile de erezie, idolatrie și ocultism lansate de Filip al IV-lea al Franței în anul 1307. Ultimele capitole ale lucrării pun față în față miturile populare și dovezile istorice. De Vargas respinge multe dintre asocierile forțate: legătura cu masoneria, Graalul, ritualurile satanice. Totuși, lasă loc pentru mister, susținând că templierii au cultivat un grad de discreție care a alimentat legendele postume. În final, mitologia templieră reflectă fascinația modernă față de elite secrete, mai mult decât realitatea medievală. De Vargas scrie într-un stil clar, fără jargon excesiv, dar fără superficialitate. Textul este riguros documentat, cu referințe la arhive, cronici și cercetări istorice. Mulți cititori apreciază faptul că lucrarea este scrisă într-un stil clar și accesibil, potrivit pentru un public larg, nespecializat. Totuși, unii critici consideră că această accesibilitate vine în detrimentul profunzimii academice, iar unele aspecte istorice sunt tratate simplist. Deși cartea este lăudată pentru încercarea de a echilibra relatarea evenimentelor istorice cu miturile și legendele legate de templieri, unii istorici îi reproșează autorului că nu delimitează suficient documentele istorice de speculații, ceea ce poate crea confuzie. O altă critică frecventă este absența unei bibliografii exhaustive sau a unei note academice consistente, ceea ce limitează utilitatea cărții pentru cercetători sau pentru cei care doresc să aprofundeze subiectul prin studii originale. Cartea include și elemente din teoriile conspiraționiste populare despre templieri, iar această abordare este văzută de unii ca fiind mai degrabă popularizatoare decât riguroasă. Aceasta poate afecta credibilitate în ochii specialiștilor. În mod pozitiv, lucrarea este apreciată pentru că a adus un subiect complex, și adesea marginalizat în cultura populară, mai aproape de publicul larg, stimulând interesul pentru istoria medievală și pentru studiul Templierilor.
Cartea "Istoria secretă a ordinului templier" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Pro (2000) și LibriPress (2000).