Marcel Gauchet este filosof și istoric francez al ideilor, una dintre figurile centrale ale reflecției contemporane asupra modernității, democrației și religiei. Format la intersecția dintre filosofie politică, antropologie și istorie, Gauchet vine cu o lectură amplă a evoluției societăților occidentale, insistând asupra raportului dintre sacru, putere și autonomie umană. Cartea sa „Dezvrăjirea lumii”, publicată pentru prima dată în 1985, este considerată lucrarea care l-a impus definitiv în dezbaterea intelectuală europeană și unul dintre textele fundamentale pentru înțelegerea procesului de secularizare.
„Dezvrăjirea lumii” este o lucrare de filosofie istorică ambițioasă, în care Gauchet analizează ieșirea treptată a omenirii din universul religios tradițional și transformarea profundă a modului în care indivizii și comunitățile se raportează la lume, la autoritate și la sens. Ideea centrală a cărții este aceea că modernitatea nu reprezintă pur și simplu dispariția religiei, ci rezultatul unui proces istoric complex, în care religia însăși a contribuit la propria depășire. Așadar, Gauchet formulează celebra teză a creștinismului ca „religie a ieșirii din religie”, considerând că acesta a introdus premisele autonomiei moderne prin separarea progresivă dintre divin și ordinea politică. Autorul urmărește schimbările prin care societățile au trecut de la o organizare dominată de sacru, la una în care oamenii își asumă responsabilitatea instituirii propriilor legi și valori. Dezvrăjirea este descrisă ca transformare radicală a condiției umane, unde dispariția certitudinilor religioase este însoțită de apariția libertății.
Stilul lui Gauchet este analitic și riguros. Cartea nu propune o narațiune liniară, ci o construcție amplă, în care reflecția filosofică se împletește cu analiza istorică. Autorul examinează raportul dintre religie și politică, dintre comunitate și individ și insistă asupra felului în care modernitatea a schimbat radical locul credinței în viața colectivă.
Volumul poate fi regăsit în anticariatul nostru sub următoarele ediții: Științifică (1995) și Nemira (2006).