Michel Onfray s-a nascut la 1 ianuarie 1959 in Argentan, un mic oras din Normandia, Franta. Provine dintr-o familie modesta, de muncitori agricoli. A copilarit intr-un internat catolic, experienta care i-a marcat profund gandirea si i-a consolidat, mai tarziu, pozitia critica fata de religie si autoritate. A urmat studii de filosofie la Universitatea din Caen, unde si-a obtinut diploma si, ulterior, a devenit profesor.

In 1989, a publicat prima sa carte, Le Ventre des philosophes, in care imbina filosofia cu gastronomia, abordand gandirea unor filosofi celebri prin prisma relatiei lor cu mancarea. Lucrarea a fost publicata la Editura Grasset si a atras atentia prin tonul sau original si demistificator.

In 2002, nemultumit de sistemul educational traditional, si-a dat demisia din invatamantul de stat si a fondat Universitatea Populara din Caen, un proiect educational gratuit si deschis oricui, inspirat de idealuri libertare si anarhiste. A colaborat de-a lungul timpului cu mai multe edituri franceze importante, precum Grasset, Galilée, Flammarion sau Fayard.

Michel Onfray a devenit cunoscut la scara larga odata cu publicarea cartii Traité d’athéologie (2005), un manifest ateist radical care critica violent religiile monoteiste si influenta lor asupra civilizatiei occidentale. Aceasta lucrare i-a adus atat faima, cat si o multime de controverse. Ulterior, a scris si o ampla serie de volume intitulate Contre-histoire de la philosophie, in care aduce in lumina filosofi uitati sau marginalizati de istoria oficiala a gandirii.

Din punct de vedere politic si cultural, Onfray este o figura independenta si adesea controversata. A criticat atat stanga, cat si dreapta politica, sustinand valori libertare si o etica hedonista. In ultimii ani, unele dintre pozitiile sale legate de identitate, migratie si decadenta culturala au fost percepute ca fiind mai apropiate de zona conservatoare.

In plan personal, a fost profund afectat de moartea partenerei sale de viata, lucru pe care l-a evocat in mai multe scrieri. Nu este casatorit si nu are copii. Viata sa publica este intensa, fiind un intelectual prezent constant in presa, in emisiuni culturale si in dezbateri de actualitate, fiind perceput atat ca un filosof al poporului, cat si ca o voce incomoda in spatiul public francez.

Pantecele filozofilor. Critica ratiunii dietetice (1989) este prima carte a lui Onfray, in care exploreaza relatia dintre alimentatie si gandirea filosofica, analizand obiceiurile culinare ale unor ganditori celebri intr-o maniera ironica si originala. Ratiunea gurmanda. Filozofia gustului (1995) continua aceasta linie, punand gastronomia in centrul unei filosofii a corpului si a senzualitatii. Prigoana placerilor (1993) este un eseu despre istoria reprimarii dorintei in cultura occidentala si despre nevoia de eliberare printr-o etica a placerii. Scurt manifest hedonist (2000) sintetizeaza convingerile filosofice ale autorului, pledand pentru un hedonism lucid si asumat, ancorat in prezent si in experienta corpului. O contraistorie a filosofiei (2006–2020) este o serie monumentala in care Onfray rescrie istoria filosofiei din perspectiva ganditorilor marginalizati si necanonici, oferind o alta viziune asupra culturii occidentale. Dorinta de a fi vulcan. Jurnal hedonist (1996) este o incursiune personala si meditativa in viata interioara a autorului, exprimand idealurile unei vieti traite cu intensitate si libertate. Freud: amurgul unui idol. Afabulatia freudiana (2010) este o lucrare critica si provocatoare in care autorul contesta fundamentele psihanalizei si demistifica figura lui Freud, provocand reactii puternice in spatiul intelectual francez.

Opere: O contraistorie a filosofiei, Ratiunea gurmanda. Filozofia gustului, Pantecele filozofilor. Critica ratiunii dietetice, Prigoana placerilor, Scurt manifest hedonist.