Mircea Eliade - La tiganci

Capodoperă a fantasticului românesc, nuvela „La țigănci” a scriitorului Mircea Eliade a fost publicată în 1963 la Madrid, în volumul „Nuvele”, cu sprijinul Cercului De Studii Destin. Eliade a redactat nuvela în 1959, la Paris și a mărturisit în memoriile sale că prin „La țigănci” începea o nouă etapă a creației sale literare. În România publicarea nuvelei a fost posibilă câțiva ani mai târziu, în 1967. A apărut mai întâi în nr. 9, septembrie 1967 din Revista „Secolul 20”, cu comentarii de Ștefan Bănulescu și Zoe Dumitrescu-Bușulenga, și apoi într-un volum de nuvele de sine stătător intitulat ”La țigănci și alte povestiri”, publicat de Editura pentru Literatură, în 1969, cu o prefață scrisă chiar de nepotul autorului, Sorin Alexandrescu.

Acțiunea nuvelei se concentrează asupra profesorului Gavrilescu și a întâmplărilor neobișnuite în care acesta se implică. După ce își uită partiturile la una dintre studentele sale, profesorul pornește pe drumul de întoarcere, pentru a le recupera. Însă traimvaiul întârzie să apară și bărbatul decide în cele din urmă să pornească pe jos, în felul acesta evitând și căldura dogorâtoare. Pe drum, este atras de mirosul de nuc și răcoarea ce vine dinspre casa unor țigănci. Vrând să se odihnească o vreme, profesorul Gavrilescu intră în curte, unde este întâmpinat de o fată. Aceasta îl conduce la femeie bătrână, care îl supune unor probe. El trebuie să recunoască țiganca din trei fete, o grecoică, o evreică și țiganca. Nu reușește, însă, și este prins în bordeiul țigăncilor, fără să găsească cale de scăpare din acesta. Este prins parcă într-un labirint, unde existența devine apăsătoare și unde moartea parcă așteaptă, într-un colț, să acapareze tot. Când reușește într-un final să iasă din casa țigăncilor, Gavrilescu ia tramvaiul, crezând că a petrecut doar câteva ore în bordeiul țigăncilor. Mergând la eleva sa pentru a-și recupera partiturile, află că au trecut 12 ani. Eleva lui s-a căsătorit, iar soția sa s-a mutat în Germania, la rudele ei, după ce a pretrecut ani așteptând întoarcerea sa. Gavrilescu se întoarce la casa țigăncilor, sperând că astfel lucrurile se vor clarifica. Baba îl recunoaște și îl primește în casă, însă profesorul de pian nu reușește nici de data aceasta să treacă proba impusă de bătrână și descoperă o cameră care emană un parfum ce îi amintește de Hildegard, marea sa iubire, părăsită în favoarea soției, Elsa. El pășește în cameră, acceptându-și soarta și îmbrățișându-și sfârșitul, lipsit de ezitările sale permanente din timpul vieții.

Povestea lui Eliade este plină de simbolistică, multe din întâmplările din jurul profesorului Gavrilescu fiind analogii la ritualuri religioase. Așa este al doilea drum către casa țigăncilor făcut de profesor cu birja, după ce acesta abia reușește să scape. Birjarul devine astfel un luntraș către lumea de apoi. Replica deja cunoscută a babei atunci când Gavrilescu intră pentru prima dată în casă, ”Iar a stat ceasul,” introduce cititorul într-o lume a atemporalității, unde timpul nu mai este măsurat după legile lumești. Însuși baba, precum și cele trei fete, fac trimiteri la personaje mitologice faimoase, cum ar fi Cerberul sau cele trei grații. „La țigănci” este povestea călătoriei eroului, profesorul Gavrilescu, și a evoluției sale spirituale. Acesta nu pare inițial pregătit pentru a putea accede la un nivel superior. Este blocat în trecut, fără să-și fi împlinit menirea. Deși și-ar fi dorit să fie artist, a ales în cele din urmă să devină profesor de pian, deși adevărata sa iubire a fost Hildegard, a ales căsătoria cu Elsa.

Nuvela scriitorului român s-a bucurat de multe aprecieri, fiind și astăzi considerată una din cele mai bune nuvele fantastice din literatura română. A fost tradusă în mai multe limbi, printre care amintim engleză, franceză, italiană, maghiară, japoneză, poloneză sau rusă. „La țigănci” a fost o sursă de inspirație pentru mai multe piese de teatru și operă, iar în 1996 fimul „Eu sunt Adam!”, în regia lui Dan Pița, a fost lansat, având la bază întâmplări din trei nuvele ale lui Mircea Eliade, printre care și „La țigănci”.