Monica Lovinescu - La apa Vavilonului

“La apa Vavilonului” de Monica Lovinescu este un volum de memorii construit pe baza jurnalelor pe care autoarea le-a ținut de-a lungul vieții. Prima parte a fost publicată în 1999, iar a doua în 2001, înainte ca proiectul să fie încheiat complet. În 2010, cele două părți au fost reunite într-un singur volum, apărut la editura Humanitas, oferind cititorilor o imagine completă asupra vieții și reflecțiilor unei figuri marcante a exilului românesc. Gabriel Liiceanu a avut un rol crucial în acest proces, încurajând-o constant pe Monica Lovinescu să continue și să ducă la capăt această lucrare.

Cartea urmărește momentele esențiale ale vieții autoarei: copilăria și tinerețea în România, plecarea în exil și primii ani în străinătate, trăiți sub impresia că se poate lupta împotriva comunismului, și angajamentul său constant la Radio Europa Liberă, unde a militat pentru adevăr și libertate. Totodată, “La apa Vavilonului” devine un document valoros al exilului românesc și al istoriei României din a doua jumătate a secolului XX.

Pornind de la jurnalul său, început în adolescență, Monica Lovinescu reconstituie lumea unei epoci complexe: Bucureștiul copilăriei sale, instaurarea regimului comunist, exilul parizian și activitatea la Europa Liberă. Portretele oamenilor, atmosfera vremii și evenimentele relatate sunt prezentate cu o eleganță rară, între atenția la detaliu și reflecția profundă. Cititorul este martor la speranță, pierdere, frică, dar și la momente de umanitate pură care dau sens vieții.

Cel mai important însă este spiritul moral care străbate întreaga carte. Monica Lovinescu nu doar că povestește evenimente, ci le privește prin prisma valorilor sale, aceeași conștiință care a menținut speranța în inimile ascultătorilor prin undele scurte, speranța că normalitatea poate exista, dar că ea cere o luptă constantă. Aceasta este, poate, cea mai de preț moștenire a cărții, și anume mărturia unei vieți dedicate adevărului, memoriei și curajului de a rămâne fidel convingerilor.