Moshe Idel a fost un istoric și teolog evreu, recunoscut ca unul dintre cei mai importanți cercetători ai misticismului iudaic modern. Contribuțiile sale au influențat nu doar cercetarea academică, ci și înțelegerea contemporană a tradițiilor mistice iudaice. Multe dintre lucrările sale sunt folosite ca texte de referință în universități și cercuri de studiu ale religiei comparate și misticismului. Idel a revoluționat studiul Cabalei prin perspectiva sa pluralistă și fenomenologică, prezentând-o nu ca pe o doctrină unică, ci ca pe o tradiție complexă, vie, cu multiple curente și experiențe mistice.
Cartea "Cabala", publicată pentru prima oară în anul 1988, își propune să ofere nu doar o prezentare istorică sau teoretică a cabalei, ci o abordare comprehensivă care ia în considerare variantele mistice, teosofice și experiențe ale tradiției, arătând evoluția ei și modul în care a influențat gândirea religioasă, spirituală și culturală. Lucrarea lui Moshe Idel este o lucrare monumentală care explorează misticismul evreiesc dintr-o perspectivă academică, dar profund analitică, evidențiind complexitatea, diversitatea și dinamica acestei tradiții spirituale. Autorul nu se limitează la o simplă prezentare istorică a cabalei, ci propune o analiză comprehensivă, care leagă teologia, filosofia, experiența mistică și contextul cultural al iudaismului medieval și modern. În lucrarea sa, Idel trasează istoria cabalei din perioada medievală până în epoca modernă, explicând modul în care tradiția s-a format și s-a diversificat. Accentul este pus pe sursele primare, texte evreiești, manuscrise și comentarii cabalistice, ceea ce conferă lucrării rigurozitate istorică. Stilul lui Idel este unul erudit, dens și precis, caracteristic studiilor academice, dar include și note poetice, mai ales când descrie experiențele mistice, lumina divină. Autorul folosește frecvent imagini și metafore inspirate din simbolismul cabalistic, pentru a face vizibilă complexitatea abstractă a conceptelor. Din punct de vedere literar, lucrarea se remarcă prin structura sa tematică, unde fiecare capitol constituie un micro-eseu dedicat unui concept sau unui curent cabalistic. Această organizare creează un ritm aproape poetic: cititorul trece de la descrierea obiectivă a evenimentelor istorice la analiza simbolurilor și apoi la reflecția asupra experienței spirituale. Astfel, Idel reușește să transforme un text academic într-o narațiune simbolică, în care metaforele luminii, arborilor și labirinturilor spirituale capătă viață și sens profund. Temele cărții sunt multiple, dar toate converg către o idee centrală: cabala este o tradiție vie și plurală, în care căutarea divinului se împletește cu interpretările culturale, filosofice și istorice. Autorul evidențiază diversitatea curentelor cabalistice - teosofică, extatică, magico-esoterică - și modul în care acestea oferă perspective diferite asupra relației dintre om și divin. Această pluralitate conferă textului un caracter complex și stratificat, transformând lectura într-un exercițiu de reflecție asupra universului spiritual. Simbolismul joacă un rol esențial în narațiunea literară a lui Idel. Sefirot, lumina și întunericul, arborele vieții - toate acestea nu sunt doar concepte teologice, ci și imagini literare care evocă experiența mistică. Ele oferă cititorului o modalitate de a percepe cabala nu ca o colecție de doctrine abstracte, ci ca un spațiu simbolic în care intelectul și emoția coexistă. Critica literară - pozitivă sau negativă - față de Moshe Idel și studiile lui despre Cabala reflectă tensiunile inerente când religia, misticismul și studiul academic se întâlnesc. Idel rămâne o voce influentă, deoarece nu oferă răspunsuri simple: pune întrebări, pentru foarte mulți oameni, tocmai asta fiind valoare lui.
Cartea "Cabala" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Nemira (2000) și Giuntina (1996).