Nikolai Berdiaev - Un nou ev mediu

„Un nou Ev Mediu” este o lucrare filosofică în care gânditorul rus Nikolai Berdiaev analizează criza spirituală a omului modern și propune întoarcerea la un spirit medieval, nu ca formă politică ori socială, ci ca viziune religioasă asupra lumii. Scrisă în perioada interbelică, cartea lui Berdiaev apare ca un semnal de alarmă. Omul modern s-a îndepărtat periculos de dimensiunea spirituală a existenței, trăind într-o epocă pe care autorul o numește „post-creștină”. Raționalismul, știința, progresul tehnologic, deși utile, au produs o alienare sufletească, iar omul a uitat de suflet, de Dumnezeu și de sensul ultim al vieții.

Titlul cărții se referă la o renaștere a vieții interioare, un „nou Ev Mediu” în sens spiritual, o epocă a luptei interioare, a sfințeniei, a căutării lui Dumnezeu. În viziunea lui Berdiaev, fără această renaștere interioară, omul riscă să piardă nu doar cultura, ci și propria umanitate. El critică atât secularismul, cât și formele rigide de religie instituționalizată.

„Un nou Ev Mediu” rămâne o lucrare vizionară, în care Berdiaev anticipează marile tulburări ale secolului XX. Cartea a fost publicată inițial în anul 1927. În România a fost tradusă și publicată în anul 1995 la editura Omniscop și mai târziu, în anul 2001, la editura Paideia.

Nikolai Berdiaev s-a născut la 18 martie 1874, în Kiev, într-o familie nobilă rusă, cu origini militare și intelectuale. Deși crescut într-un mediu raționalist și liberal, încă din tinerețe s-a confruntat cu întrebări esențiale ale existenței. Berdiaev a studiat filosofia la Universitatea din Kiev, dar a fost exmatriculat din cauza ideilor sale radicale și a implicării în mișcările studențești. În anii următori, Berdiaev s-a apropiat de gândirea religioasă ortodoxă, dar într-un mod neconvențional. A fost mai degrabă un mistic și un filosof creștin decât un teolog dogmatic. După Revoluția Bolșevică din 1917, Berdiaev a fost persecutat de regimul comunist, fiind arestat și apoi expulzat din Rusia în 1922, alături de alți intelectuali. A ajuns în Germania, iar apoi s-a stabilit în Franța, la Clamart, lângă Paris, unde a trăit până la moartea sa, în 1948. În exil, Berdiaev a continuat să scrie, să conferențieze și să își exprime convingerile. Lucrările sale, precum „Un nou Ev Mediu”, „Sensul istoriei”, „Creștinism și realitate socială”, „Adevăr și revelație”, au influențat numeroși gânditori creștini și umaniști din secolul XX.