Norman Manea - Octombrie ora opt

Norman Manea este unul dintre cei mai căutați scriitori români pe care literatura universală avea să ni-i ofere. Evreu la origini, născut la Suceava, avea să cunoască opresiunea regimului comunist și va fi nevoit să se refugieze într-un alt stat. Este interesat de literatură și istorie încă din cele mai vechi timpuri. Culege informații prețioase din mai multe surse și reușește să le reunească în primul său jurnal, pe care-l face public abia la maturitate.

Este nevoit să emigreze la Berlin, unde viețuiește o perioadă scurtă, iar aici cunoaște personalități diverse și leagă prietenii cu alți scriitori renumiți. Portretizează în scrierile sale vremurile nazismului lui Hitler și face o descriere extraordinară a societății nemțești a acelui veac. Deși în România este urât și contestat pentru curajul de care dă dovadă, în alte state europene este apreciat și chiar privit ca o sursă de inspirație.

Primele sale povestiri sunt pline de candoare, cu ușoare tente politice, descriptive și pline de sensibilitate. Totuși, eroii lui Manea sunt inspirați din realitatea zilelor sale și ne vor impresiona prin realismul și capacitățile lor deosebite. Scrierile de căpătâi ale autorului sunt originale, realiste și curajoase, iar gazete din Germania sunt încântate să colaboreze cu acesta. Când emigrează în America, se împrietenește cu autorul Philip Roth, iar amiciția lor va dăinui peste veacuri. Aici, în țara tuturor posibilităților, Manea se remarcă prin ideile și valorile în care crede, scrie cu patos și povestește liberalilor cum e viața în România comunistă. Aici, unde libertatea nu este un vis, oferă interviuri presei, participă la tot soiul de emisiuni televizate și deschide noi orizonturi despre patria din care vine și care, în loc să-l prețuiască, îl izgonește.

Cartea de față este una dintre cele mai cunoscute pe care autorul avea să le semneze. Cartea nu este cu mult diferită de celelalte romane pe care scriitorul le-a semnat de-a lungul timpului. O frescă literară de excepție a regimului comunist din România, relatată într-o exprimare diversă, directă și pe înțelesul tuturor. Romanul debutează brusc, fără să ne facă cunoștință cu personajele, iar Manea își aduce ideile în prim plan.

Viziunea sa va fi împărtășită de visătorii liberali ai Europei, iar comunismul nu a fost niciodată mai aspri criticat. Curajos, autorul ne vorbește despre cenzură, despre mizerie și despre neputința românilor de a supraviețui. De asemenea, autorul ne vorbește despre cenzură și despre lupta scriitorilor de a-și face vocea auzită, în umbra securității lui Ceaușeșcu. Adesea, Manea atacă regimul, după care își domolește furia și face trimiteri către statele libere ale unei Europe fragmentate de război. Totuși, pe alocuri, devine idealist și speră la o nouă clasă politică, la un nou regim, care să elibereze România.

Cartea sa va fi privită cu scepticism în România și cenzurată. În Occident însă, va fi tradusă în mai multe limbi de circulație internațională și va reprezenta o sursă de inspirație pentru scriitorii mai puțin curajoși, aflați la început de drum. Cartea va fi ulterior distribuită în mai multe state și va contribui la formarea legendei din jurului lui Norman Manea. După căderea regimului comunist, va fi distribuită masiv și apreciată și-n România. Pe site-ul nostru este disponibilă în mai multe diții, după cum urmează: Dacia (1981), Polirom (2015).