Novalis este pseudonimul poetului și filosofului german Friedrich von Hardenberg. Autorul este una dintre figurile cele mai importante al romantismului german timpuriu, mișcare literară apărută la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Cartea "Între veghe și vis", publicată pentru prima oară în anul 1801, este o antologie ce reunește fragmente poetice, maxime, texte filosofice și reflecții ale poetului german Novalis, una dintre cele mai delicate și mistice voci ale romantismului timpuriu. Volumul reunește fragmente, poeme și reflecții care explorează granița difuză dintre realitate și vis, dintre rațiune și imaginație, dintre lumea materială și cea spirituală. Lucrarea este construită în jurul unui concept fundamental în estetica lui Novalis: intermediate state - starea intermediară dintre real și ireal, dintre conștient și inconștient, dintre lumea trează și cea onirică. Această zonă liminală devine pentru autor spațiul cel mai fertil al imaginației, dar și locul în care se dezvăluie adevărurile profunde ale existenței. În romantismul timpuriu, visul era privit ca o formă de cunoaștere superioară rațiunii, iar "Între veghe și vis" reprezintă perfect acest crez. Textele prezente în carte nu sunt simple confesiuni poetice; ele funcționează ca mici tratate de metafizică sensibilă, unde imaginația este un instrument de revelare a divinului. În lucrarea sa, Novalis, un gânditor romantic, îmbină ideile misticii creștine, filosofia idealismului german, sensibilitatea poeziei romantice, interesul pentru natură, infinit și absolut. Atmosfera cărții este una profund meditativă, uneori melancolică, alteori luminoasă și extatică. Cititorul este dus într-un spațiu interior unde timpul și spațiul par suspendate, simțindu-se o permanentă tensiune între luciditate și visare, între realitatea concretă și aspirația către infinit. Novalis este poetul setei de infinit. Multe fragmente exprimă dorința de transcendență și credința că realitatea vizibilă este doar o umbră a unei lumi mai profunde. Pentru el, absolutul nu este o noțiune abstractă, ci un sentiment interior, o vibrație a sufletului care se manifestă mai ales în starea de "trezire onirică". Starea dintre veghe și vis este ideală pentru explorarea lumii interioare. Autorul nu vede visul ca pe o evadare, ci ca pe un instrument epistemic. În vis, limitele logice dispar, iar poezia capătă valoare de revelație. Motiv recurent în opera lui Novalis, iubirea apare ca forță transformatoare. Moartea este privită nu ca final, ci ca trecere, o deschidere spre infinit. Această viziune este legată și de moartea timpurie a logodnicei sale, Sophie von Kuhn, experiență care a transformat radical sensibilitatea poetului. Natura este un limbaj secret care trebuie descifrat. În viziunea romantică, totul este semn, totul comunică, frumusețea naturii fiind o poartă către cunoașterea absolutului. Titlul cărții - "Între veghe și vis" - rezumă tema fundamentală a volumului, și anume: explorarea spațiului intermediar dintre veghe și vis, un teritoriu privilegiat al imaginației. Pentru Novalis, adevărata cunoaștere se produce în această zonă liminală - nici rațiune pură, nici vis complet desprins. Departe de a fi o operă unitară în sens tradițional, cartea este un spațiu al trăirilor interioare, al revelațiilor și al gândirii simbolice, reprezentând esența spirtului romantic timpuriu. Primul aspect care atrage atenția este tematica stării intermediare, evidențiată chiar prin titlu. Autorul concepe existența nu ca o succesiune clară între luciditate și reverie, ci ca o continuă oscilație între cele două planuri. Novalis percepe lumea ca pe un fragment dintr-o realitate superioară, pe care sufletul o caută cu o nostalgie profundă.
Cartea "Între veghe și vis" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Humanitas (2008) și Univers (1995).