Orhan Pamuk - Cartea neagra

Orhan Pamuk, cel mai controversat scriitor turc, s-a născut pe 7 iunie 1952. Fiind foarte cunoscut în lumea literară europeană acesta a avut parte de multe recenzii negative din partea criticilor turci dar totodată de întreaga recunoștință a celor ce l-au citit. Cărțile sale au fost publicate în peste 100 de țări I traduse în peste 40 de limbi iar acest lucru l-a făcut să ne încânte aproape în fiecare an. De asemenea (recunoștința publicului s-a văzut în numeroasele premii castigate, printer cele mai importante fiind Premiul Nobel pentru Literatură în 2006 și Premiul Ovidius acordat chiar în țara noastră.

Autorul a început să scrie încă de mic copil, fiind introvertit, iar acest lucru îl făcea să fugă din lumea aglomerată, dar primul său roman a luat naștere destul de târziu. În 1982 publică ”Cevdet și copiii” care face o paralelă între viața Istanbulului de altă data și cel de azi. Succesul său însă nu prinde aripi iar Pamuk decide să mai încerce odată, de data aceasta cu ”Cartea neagră” în 1990 care stârnește atenția criticilor, datorită complexității de care dă dovadă.

Romanul a fost publicat pentru prima data în Turcia la editura Can Yaynla în 1990. În România a apărut 17 ani mai târziu, publicată de editura Curtea Veche, urmată de ediția din 2011 a editurii Polirom.

Facem cunoștință cu Galip, un avocat din Istanbul a cărui soție, Ruya, l-a părăsit misterios fără a-i da nicio explicație. Până aici ai putea crede că o să relatăm o poveste de dragoste tipic turcească însă avem parte de o transformare de proporții. Începe să cutreiere orașul în lung și în lat pentru a găsi măcar un indiciu care să o ducă la ea, însă nimic nu îl ajută. Cu toate acestea, bărbatul crede că a fugit cu fratele său vitreg care are a strâns o avere semnificativă din sculptat și gravat columne, Celal, doar că și acesta este dispărut. În această disperare de a găsi măcar pe unul dintre ei, întâlnește în drum columnele construite de Celal care îi dau un iz istoric și îl inspiră spre a face ceva mai mult. Povestea se rotește la 180 de grade când Galip decide să trăiască pentru ceva timp cum trăia Celal așa că își însușește casa, hainele și munca lui. Cum totul are un preț, începe să primească telefoane obsesive de la una din fanele lui și observă cum pe unele dintre columne este scris numele de Ruya. Se creeaza conexiuni, iar adevărul iese la iveală mai repede decât ne-am fi așteptat. Cei doi sunt împreună iar femeia de la telefon este de fapt soția lui Celal care de asemenea îl caută.

Romanul este modernist, am putea spune chiar mult prea modernist pentru criticii turci care încă speră la nuvele despre un pașă și cadâne. Avem parte de descrieri detaliate ale personajelor, de o poveste încâlcită între acestea și o întorsătură de situație la care nu se așteaptă nimeni. Tocmai aceasta face romanul atât de popular, lupta interioară a lui Galip și trista încercare de a-și recăpăta soția.