Filtre:
Edituri
 Bernard Grasset(6) Plon(4) Flammarion(3) Gallimard(3) Arta Grafica(2) Humanitas(2) Ferenczi(1) ABC(1) Companie(1) Echinox(1)
Pret
  5 - 10 Lei (1)
An aparitie
19232015
Limba
 Franceza(19) Romana(5) [bilingv]Romana si franceza(1)
Coperti
 Brosate(16) Cartonate(6) Cartonate si supracoperta(3)
Colectii
 Memorii Jurnale(1)

Filtrează
Carti Paul Morand
Ordonează
Pagina: 12
Carti Paul Morand
Despre Paul Morand

Diplomat, romancier si dramaturg francez. Morand este cunoscut mai ales pentru colectiile sale de nuvele Ouvert la Nuit (1922) si Ferme la Nuit (1923) si pentru romanele sale Tendres Stocks (1921), cu o prefata a lui Proust si L'Europe galante (1925), care sunt in cea mai mare parte studii impresioniste despre viata de noapte din Europa intre razboaie. Sursele materiale indica faptul ca Morand s-a nascut in Rusia, dintr-o familie de origine franceza care s-a mutat ulterior la Paris. Tatal lui Morand, Eugene Morand a fost dramaturg si pictor, iar bunicul sau a fost curator la Luvru si director la Ecole des Arts Decorative. Casa familiei Morand a fost adesea un loc de adunare pentru elita sociala si pentru cei mai de seama artisti si literati.

A studiat la prestigioasa Universitate Sorbona de la Paris, de unde a plecat în Regatul Unit pentru a-și extinde pregătirea academică la Universitatea Oxford. In 1913 a fost numit atasat cultural la Ambasada Frantei la Londra. In perioada sederii sale in Anglia a intrat in legatura cu membrii proeminenti ai societatii si aristocratiei britanice. Morand cina adesea la Hotel Ritz in compania lui Marcel Proust si a confidentei sale, printesa Elena Sutu, fiica lui Constantin Sutu (1799-1845, logofat al Dreptatii in Tara Romaneasca in 1849), care ii va deveni sotie, dar nu inainte ca relatia lor sa dea nastere controverselor din cauza unui asa-zis triunghi amoros.

In anul 1925 a fost postat in legatia franceza din Bangkok, Thailanda. Pozitia sa de diplomat l-a propulsat catre indeplinirea unor noi functii la Madrid (unde a fost trimis in 1939, la sfarsitul razboiului civil) si la Londra, unde era ministru plenipotentiar al guvernului francez cand tara s-a predat trupelor germane. Chemat apoi in Franta, si-a continuat serviciile diplomatice catre guvernul colaboratorist Vichy, care l-a trimis ca ambasador in alte doua orase din Europa: mai intai la Bucuresti (1943) si apoi la Berna (1944).

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Morand a continuat sa functioneze ca diplomat, dar, din cauza colaborarii sale cu guvernul de la Vichy, in anul 1945 a fost demis, iar in 1959 i s-a respins cererea de intrare in Academia Franceza. In timpul atacurilor aeriene asupra Bucurestiului din 1944, Morand a fugit si s-a ascuns in Elvetia fiind convins ca i se va acorda azil. Dupa instalarea sa la putere, generalul Charles de Gaulle a dispus ca Morand sa fie demis dintr-un post pe care il ocupa de numai cateva saptamani. In aceasta perioada a comunicat prin corespondenta cu sotia sa ramasa la Paris.

Incercarile sale de a reveni in diplomatie se dovedesc zadarnice; este marginalizat - marile edituri ale Parisului, saloanele si premiile ii sunt refuzate. Sunt zece ani de exil, de calatorii, de ostracizare. Continuand sa scrie si sa publice carti in diferite tari, la sfarsitul anilor 50 a inceput sa reapara in presa alaturi de alti colaborationisti. Treptat a fost reabilitat, iar cartile sale au fost tiparite din nou in editurile pariziene. Dupa mai multe refuzuri si insistente, in anul 1968 a fost primit la Academia franceza. La 26 februarie 1975 Elena Sutu a murit, iar peste doar un an a murit si Morand (23 iulie 1976). Urna cu cenusa lor amestecata a fost depusa la cimitirul ortodox din Triest un loc plasat intre culturi, religii si lumi.

Opera: Ouvert la Nuit (1922); Ferme la nuit (1923); Lewis et Irene (1924); L'Europe galante (1925); Bouddha vivant (1927); A. O. F. de Paris a Tombouctou (1928); Papiers d'identite (1930); Air indien (1932); Rococo (1933); Bucarest (Bucuresti, 1935); La Route des Indes (1936); New-York le jour et la nuit (1930); L’Homme pressé (1941); Hecate et ses chien (1954); Fin de siecle (1957); Fouquet ou souquet ou Le Soleil offusque (1961); Les Ecarts amoureux (1974); L'Allure de Chanel (1976); Journal inutile (memorii, in 2 volume, 2002).

sus