Solomon - Cantarea cantarilor

„Cântarea Cântărilor” este una dintre cele mai poetice și enigmatice cărți ale Vechiului Testament, atribuită regelui Solomon, un personaj esențial în tradiția biblică. Considerată de mulți ca fiind o alegorie a iubirii divine, această operă a fost, în același timp, interpretată de-a lungul secolelor și ca o celebrare a iubirii umane în forma ei cea mai pură și profundă.

Solomon a fost al treilea rege al Israelului, fiul lui David și al Batșebei, și a domnit în jurul secolului al X-lea î.Hr. Este cunoscut nu doar ca un lider politic și constructor al Templului din Ierusalim, ci și ca un om de o înțelepciune legendară. Numeroase texte biblice și tradiții îl prezintă ca autor al mai multor scrieri, printre care „Proverbele”, „Eclesiastul” și „Cântarea Cântărilor”. Figura lui Solomon este complexă: pe de o parte, este un rege înțelept și devotat lui Dumnezeu; pe de altă parte, spre finalul domniei, este criticat pentru decăderile morale și pentru influența nefastă a soțiilor sale străine. Însă, în tradiția iudaică și creștină, el rămâne un simbol al cunoașterii și al căutării sensului vieții.

„Cântarea Cântărilor” este un poem liric format din opt capitole, fără o narațiune propriu-zisă, dar plin de imagini vii și metafore. Dialogul se poartă între doi îndrăgostiți, o femeie (Sulamita) și iubitul ei. Nu sunt menționate ritualuri religioase, nu este un text dogmatic, ci o poveste de iubire în forma ei cea mai poetică și misterioasă. Textul descrie cu sinceritate emoțiile, dorințele și frumusețea trăirii amoroase, fiind una dintre rarele scrieri religioase care celebrează trupul și atracția fizică fără rușine sau cenzură. Natura este prezentă peste tot: grădini, vii, parfumuri, animale și flori. Lumea fizică nu este coruptă, ci devine decorul sacru al iubirii.

„Cântarea Cântărilor” a fost o carte controversată în istorie. Unii se întrebau de ce o poezie de dragoste ar trebui să fie parte din Biblia sacră. Însă răspunsul a fost mereu același: pentru că iubirea autentică, fidelă și pură este o reflexie a iubirii divine. De-a lungul secolelor, textul a inspirat misticii evrei, teologii creștini, poeții religioși, dar și artiști și filosofi. Este una dintre cele mai comentate și analizate cărți biblice, tocmai datorită bogăției ei simbolice. Prin frumusețea expresiei și profunzimea emoțională, rămâne una dintre cele mai valoroase comori literare și spirituale ale umanității.

În limba română, cartea a fost tradusă și publicată la editura Orion în anul 1994, dar și la editura Hasefer în 2009.