Vasile Dem. Zamfirescu - Povestiri de psihoterapie romaneasca

Volumul Povestiri de psihoterapie românească. 19 cazuri inedite, coordonat de Vasile Dem. Zamfirescu şi apărut la Editura Trei, oferă o colecţie importantă de studii de caz terapeutic, elaborate de psihoterapeuţi români din orientări teoretice diverse. Prin această varietate, cartea devine nu doar un instrument de înţelegere a traiectoriilor individuale, dar şi un tablou al stării psihoterapiei în România contemporană.

Unul dintre punctele importante ale lucrării este tocmai diversitatea contribuţiilor. Fiecare caz prezintă un client real, cu un conflict psihic autentic, cu suferinţe – de la depresie, anxietate, narcisism, traume – şi cu resurse interne şi externe privind vindecarea. Autori precum Daniel David, Irina Holdevici, Liana Don sau Augustin Cambosie scriu din poziţii teoretice diferite, ceea ce permite cititorului să observe cum abordările variate pot conduce la schimbări de natură diferită în viaţa pacientului. Volumul are astfel valoare dublă: clinică – pentru psihoterapeuţi şi psihologi, şi cultural-mentală – pentru oricine caută să înţeleagă experienţa umană în raport cu vulnerabilităţile psihice.

Tematic, cartea aduce în prim plan momente de criză, de ruptură şi de recuperare. Multe dintre cazuri ilustrează cum experienţele dureroase, adesea reprimarea, pierderea sau dilemele identitare, pot fi transformate prin relaţia terapeutică. Relaţia profesor-terapeut/client apare ca esenţială în aproape toate cazurile: caldura, empatia, acceptarea nejudecativă sunt repere comune care fac posibilă deschiderea, conştientizarea şi schimbarea. Aceasta coincide cu observaţii larg acceptate în literatura psihoterapiei, şi confirmă că metodele teoretice – indiferent de orientare – au nevoie de o fundamentare umană și relaţională.

Un alt element remarcabil este modul în care autorii reuşesc să echilibreze detaliile clinice cu povestea umană. Cititorul nu este inundat de jargon tehnic, ci este introdus în viaţa internă a persoanei: gândurile, fricile, dorinţele, relaţiile familiale sau sociale. Acest lucru conferă textelor un impact empatic: nu doar înţelegem simptomele sau diagnosticele, ci trăim parţial inner world-ul celui afectat. Astfel, volumul nu se oprește la teorie sau metodă, ci devine și o literatură a suferinţei şi speranţei.

În ceea ce priveşte limitele, unele cazuri rămân relativ sumare, în special în ceea ce priveşte evoluţia pe termen lung. Cititorul ar fi dorit, probabil, mai multe reflecţii asupra ceea ce s-ar fi întâmplat după încheierea terapiei – durabilitatea schimbării, posibilele recăderi, rolul mediului extern în menţinerea evoluțiilor. De asemenea, deşi diversitatea de orientare teoretică este valoarea majoră a volumului, unele cazuri reflectă mai clar influenţe teoretice, ceea ce poate îngreuna pentru un cititor neiniţiat identificarea metodologiei urmate.

La nivel general, cartea are o funcţie importantă în România: contribuie la afirmarea psihoterapiei ca practică profesională, dar şi ca discurs public despre sănătatea mintală. Ea arată că există specialişti capabili să întreprindă munca dificilă a înţelegerii individuale, a suferinţei psihice, şi că poveştile de terapie nu sunt simple anecdote, ci instrumente prin care societatea cunoaşte şi acceptă vulnerabilitatea ca aspect inerent al experienţei umane.

În concluzie, Povestiri de psihoterapie românească este un volum util, care îmbină profesionalismul şi compasiunea, particularitatea cu universalul. Este o lectură recomandată nu numai profesioniştilor din domeniul psihologiei, psihoterapiei, dar şi oricui este interesat de condiţia umană, de cum se construieşte speranţa în mijlocul crizei, de cum vocea interioară poate fi auzită şi transformat.

Pe site-ul nostru, la un click depărtare, cartea poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: TREI (2017), TREI (2019).