Carl Ransom Rogers s-a nascut la 8 ianuarie 1902 in Oak Park, Illinois, Statele Unite ale Americii, intr-o familie protestanta conservatoare. A fost unul dintre cei mai influenti psihologi ai secolului XX si fondatorul terapiei centrate pe client, o abordare revolutionara care a pus accentul pe empatie, acceptare si increderea in capacitatea fiecarui om de a se dezvolta si transforma. A urmat cursurile Universitatii din Wisconsin, iar mai tarziu a obtinut doctoratul in psihologie clinica la Universitatea Columbia. Initial si-a dorit sa devina pastor, dar treptat s-a orientat catre domeniul psihologiei si al consilierii psihologice.

In 1924 s-a casatorit cu Helen Elliott, cu care a avut doi copii. Viata sa personala a fost discreta, dar se reflecta in mod indirect in intreaga sa gandire si scriere: o preocupare profunda pentru sinceritate, comunicare autentica si relatii umane bazate pe incredere. Nu a fost implicat activ in politica, insa a participat la proiecte internationale pentru reconciliere, dialog intercultural si promovarea pacii, fiind chiar nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace in anii '80.

Carl R. Rogers a publicat prima sa lucrare semnificativa in 1939, intitulata Tratamentul clinic al copilului problema. Insa recunoasterea sa pe plan larg a venit odata cu publicarea cartii Consiliere si psihoterapie (1942), unde si-a formulat primele idei despre relatia terapeutica bazata pe respectul fata de client, nu pe autoritate sau manipulare.

In 1951 a publicat Terapia centrata pe client, carte fundamentala pentru intreaga sa abordare terapeutica. Aici Rogers argumenteaza ca terapeutul trebuie sa ofere trei conditii esentiale: empatie, congruenta (autenticitate) si acceptare neconditionata. Aceste principii aveau sa schimbe radical modul in care era inteleasa relatia dintre terapeut si pacient in psihologia traditionala.

Una dintre cele mai cunoscute carti ale sale este A deveni o persoana (1961), o lucrare profunda si accesibila, in care Rogers vorbeste atat despre teoria personalitatii, cat si despre experienta sa umana si profesionala. Este considerata o lectura esentiala in domeniul dezvoltarii personale.

In 1969, a publicat Libertatea de a invata, o aplicatie a ideilor sale in sistemul educational. Rogers sustinea ca invatarea este autentica doar atunci cand este centrata pe elev, cand acesta este incurajat sa exploreze, sa greseasca si sa se descopere, nu doar sa repete mecanic informatii.

La finalul vietii, a publicat O cale devenita viata (1980), o carte de sinteza si reflectie, in care isi impartaseste experientele, ideile si valorile esentiale care i-au ghidat intreaga activitate.

Carl Rogers a fost apreciat in mod constant de critica de specialitate. A fost considerat una dintre cele mai importante voci ale psihologiei umaniste, alaturi de Abraham Maslow. Unii l-au criticat pentru lipsa de rigoare stiintifica si pentru accentul pus pe subiectivitate, dar influenta sa asupra psihoterapiei, educatiei si filosofiei comunicarii ramane incontestabila. Abordarea sa a fost privita drept una eliberatoare, care a oferit milioane de oameni un model diferit de a se intelege si de a se raporta la ceilalti.

Carl R. Rogers a murit la 4 februarie 1987, lasand in urma o mostenire intelectuala si umana care continua sa inspire terapeuti, profesori, formatori si cititori din intreaga lume.

Opere: A deveni o persoana, Terapia centrata pe client.