Carl R. Rogers - A deveni o persoana

Carl Rogers este una dintre figurile centrale ale psihoterapiei umaniste. Psiholog, terapeut și teoretician, el a formulat un model terapeutic radical pentru vremea sa: terapia centrată pe client, în care relația umană și empatia devin mai importante decât diagnosticarea sau interpretarea autoritară. În opoziție cu modelele dominante ale vremii (psihanaliza lui Freud, comportamentismul), Rogers a propus o abordare centrată pe experiența subiectivă a individului și pe relația umană autentică. Autorul a descris idealul dezvoltării umane ca fiind o persoană: deschisă experienței, care trăiește în prezent, care are încredere în propriile trăiri, care se acceptă și e capabilă de creștere continuă. Prin opera lui, Rogers a contribuit la schimbarea viziunii despre om: nu ca obiect de analizat, ci ca ființă cu demnitate, resurse și valoare înnăscută.

Cartea "A deveni o persoană", publicată pentru prima oară în anul 1961, este o colecție de eseuri și conferințe ale lui Carl Rogers, părintele terapiei centrate pe client și al psihologiei umaniste. În lucrarea sa, Rogers prezintă principiile fundamentale ale terapiei sale: empatie autentică, acceptare necondiționată și congruență interpersonală și personală. Potrivit autorului, fiecare persoană are o tendință activă spre dezvoltare de sine. Într-un mediu psihologic favorabil, oamenii pot deveni "persoane cu potențial deplin" care trăiesc autentic, trăiesc în momentul prezent și manifestă creativitate, flexibilitate, încredere în instincte și viață plină de sens. Lucrarea a influențat semnificativ evoluția consilierii, a psihoterapiei moderne și a educației relaționale, criticii considerând-o fundamentală pentru terapia umanistă și comunicarea empatică în diverse contexte (educație, leadership, coaching). La baza întregii lucrării stă convingerea lui Rogers că fiecare ființă umană are o tendință naturală de autoactualizare - o forță interioară care o împinge spre creștere, înțelegere și împlinire. Cartea nu oferă rețete sau teorii rigide, ci conturează condițiile esențiale în care această dezvoltare poate avea loc, si anume: empatia autentică - capacitatea de a înțelege lumea celuilalt din interior, fără a-l judeca; acceptarea necondiționată - a-l accepta pe celalalt exact așa cum este, fără dorința de a-l schimba; congruența - alinierea dintre ce simțim, ce gândim și ce exprimăm. Toate aceste idei se reflectă nu doar în practicile terapeutice, ci și în viața de zi cu zi, în relații, educație și chiar în cultura organizațională. Carl Rogers adoptă un stil calm, introspectiv, sincer, aproape confesiv. Scrie la persoana I, evită limbajul tehnic și preferă exemple din practica lui psihologică și din propria viață. Această abordare creează un sentiment de apropiere, de conversație cu cititorul. Deși nu e literatură de ficțiune, "A deveni o persoană" are o puternică valoare literară prin umanitatea și claritatea sa. E o carte care se citește lent, care cere reflecție și care rămâne în gânduri mult timp după ce e închisă, influențând nu doar psihologia, ci și educația, leadership-ul  și filosofia relațiilor interumane. Un concept central introdus devreme în carte este "tendință de actualizare" - convingerea că fiecare om are o inclinație naturală de a crește, de a se înțelege, de a deveni mai funcțional. Această forță nu trebuie impusă din exterior, ci susținută printr-un mediu sigur și acceptant. Această idee este preluată din biologie, organismele tinzând să se adapteze, să se dezvolte, însă Rogers o aplică la nivelul psihicului uman. În prima parte a lucrării, Rogers nu impune idei, ci creează un spațiu de reflecție. El stabilește cadrul: omul este capabil să se transforme, dar numai atunci când se simte înțeles, acceptat și ascultat cu adevărat.

Cartea "A deveni o persoană" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Trei (2014) și Trei (2008).