În romanul Cantemiriștii, Cella Serghi reconstituie prin filtrul memoriei o etapă fundamentală a vieții sale: adolescența și anii de liceu. Cartea este construită ca o confesiune lirică și memorialistică, evocând atmosfera școlii „Dimitrie Cantemir” din București și prezentând o generație de tineri în plină formare intelectuală și sufletească. De aceea, lucrarea poate fi considerată atât un document literar al unei epoci, dar și o confesiune personală despre trăirile universale ale vârstei tinereții.
Temele importante ale operei se leagă de experiențele adolescenței, de descoperirea de sine, de prietenie și de primele iubiri. Tinerii cantemiriști sunt surprinși în momente de efervescență, când aspirațiile lor se împletesc cu realitățile epocii interbelice. Școala se convertește nu doar într-un spațiu al educației, ci și într-unul al experimentării libertății și al afirmării personalității. De asemenea, romanul dobândește o dimensiune memorialistică, deoarece autoarea reconstituie cu nostalgie o lume apusă, transformând experiențele proprii în literatură.
Structura narativă este una fragmentară, apropiată de jurnal și de confesiune, ceea ce aduce autenticitate. Cella Serghi selectează secvențe esențiale, scene de viață școlară sau frânturi de dialoguri, pe care le evocă printr-un stil liric, cald și expresiv. Descrierile sale se împletesc cu dialogul viu, creând o atmosferă de prospețime, specifică vârstei. În același timp, vocea naratoarei se plasează între prezent și trecut: ea rememorează cu nostalgie și sensibilitate, dar și cu luciditatea celui care a înțeles semnificația acelor ani.
Personajele sunt variate și conturate prin detalii expresive, ilustrând tipologii diferite ale adolescenței. Colegele și colegii de liceu apar fie ca visători, fie ca rebeli, fie ca studioși, toți animați însă de același elan tineresc. Profesorii, la rândul lor, întruchipează autoritatea și modelul cultural, având rolul de a orienta spiritual și intelectual generația tânără. În centrul narațiunii se află însăși autoarea, care, prin vocea sa, organizează experiențele și redă autenticitatea unei epoci.
Semnificația romanului este dublă. Pe de o parte, Cantemiriștii se prezintă ca o cronică a adolescenței interbelice, surprinzând mentalitățile și atmosfera unei generații. Pe de altă parte, prin universalitatea temelor, opera devine o reflecție asupra vârstei tinereții în general, cu tot ceea ce înseamnă ea: entuziasm, prietenie, idealuri, primele experiențe sentimentale. Romanul este și o meditație asupra trecerii timpului, asupra felului în care memoria reconfigurează realitatea, transfigurând-o în literatură.
Așadar, Cantemiriștii de Cella Serghi este o operă care reconstituie cu sensibilitate și autenticitate vârsta adolescenței, surprinzând frumusețea și complexitatea ei. Romanul devine nu doar o mărturie a unei generații de tineri din perioada interbelică, ci și un text de o valoare universală, care invită cititorul să reflecteze asupra propriei tinereți și asupra rolului formativ pe care îl au prietenia, iubirea și cultura. Astfel, opera Cellei Serghi rămâne un elogiu adus tinereții, o confesiune transformată în literatură și un document viu al unei epoci marcate de idealuri și transformări.
Cartea a fost extrem de apreciată la nivel internațional, dar mai ales pe plan local. Astăzi este o operă de căpătâi a literaturii noastre și servește drept sursă de inspirație pentru cei aflați la început de drum.
Pe site-ul nostru, la un click depărtare, cartea poate fi găsită în mai multe ediții: Univers (1991), Editura pentru Literatură (2001), Meridiane (2000).