Solomon (in ebraica Selomoh, adica „cel pasnic”) este una dintre cele mai celebre figuri din traditia biblica, cunoscut atat ca rege al Israelului, cat si ca simbol al intelepciunii si intelegerii divine. Conform Vechiului Testament, Solomon a fost fiul regelui David si al Batsebei, urmand sa domneasca dupa moartea tatalui sau, aproximativ intre anii 970 si 931 i.Hr. Desi nu exista date precise despre locul si momentul nasterii sau mortii sale, Biblia mentioneaza ca a domnit la Ierusalim si ca a fost inmormantat in cetatea lui David.

Familial, Solomon a avut o viata complexa si controversata. Traditia biblica noteaza ca s-a casatorit cu sute de femei, multe dintre ele provenind din regate straine, ceea ce a dus, conform textelor sacre, la influenta unor practici idolatre asupra cultului israelit. Din punct de vedere politic, domnia sa a fost marcata de stabilitate, prosperitate si consolidarea regatului unit al Israelului. Cel mai important proiect al sau a fost construirea Primului Templu din Ierusalim, care a devenit centrul spiritual al poporului si un simbol al gloriei regale.

Solomon este cunoscut in special pentru intelepciunea sa legendara. Biblia relateaza ca Dumnezeu i-a oferit posibilitatea de a cere orice dar, iar Solomon a cerut intelepciune pentru a conduce poporul drept. Aceasta intelepciune este ilustrata in celebra „Judecata a lui Solomon”, in care regele descopera adevarata mama a unui copil disputat printr-o strategie ingenioasa si echitabila.

Traditia iudaica si crestina ii atribuie lui Solomon mai multe carti din Biblie, considerate opere ale intelepciunii. Proverbele lui Solomon reprezinta o colectie de maxime si invataturi practice menite sa ghideze viata individuala si comunitara. Eclesiastul este un text meditativ si filosofic care reflecta asupra sensului vietii si al mortii, subliniind caracterul trecator al existentei umane. Cantarea cantarilor este o poezie lirica de dragoste, interpretata atat ca celebrare a iubirii dintre barbat si femeie, cat si ca alegorie a relatiei dintre Dumnezeu si poporul sau. Cartea intelepciunii lui Solomon, prezenta in canonul Septuagintei, are un caracter filosofico-teologic si pune accent pe intelepciunea divina ca principiu al conducerii si vietii drepte. Aceste texte nu au fost publicate in sens modern, ci transmise prin traditie orala si scrisa de scribi de-a lungul secolelor, iar atribuirea lor lui Solomon este mai degraba simbolica, reflectand autoritatea sa regala si intelepciunea legendara.

Solomon ramane o figura ambivalenta: pe de o parte simbol al intelepciunii, justitiei si bogatiei, venerat in traditia iudaica, crestina si islamica, iar pe de alta parte un rege cu slabiciuni umane evidente, ale carui casatorii numeroase si inclinatii catre culturi straine au fost vazute ca o cauza a declinului spiritual din ultimele sale zile. In literatura universala si in cultura religioasa, Solomon continua sa fie un model de judecata, intelepciune si conducere, iar operele atribuite lui sunt considerate pietre de temelie ale intelepciunii biblice si ale literaturii religioase.

Opere: Cantarea cantarilor.