Ovidiu Centea - Amintirile unui uituc

„Amintirile unui uituc” de Ovidiu Centea este o carte de memorii publicată în anul 2009 la Editura Semne-Artemis care nu se vrea o lucrare istorică formală, ci mai degrabă o evocare personală a unei vieți trăite pe parcursul a aproximativ opt decenii din istoria României, văzute prin ochii unui cetățean obișnuit și totodată intelectual implicat în numeroase medii sociale și culturale. Autorul, profesor universitar consultant și personalitate familiară cu diverse orașe importante ale țării, își construiește relatarea ca pe un ansamblu de evocări narative și anecdote menite să ofere o imagine umanizată asupra modului în care era viața în diverse perioade și locuri ale României secolului XX și începutului de secol XXI.

Cartea începe cu o serie de amintiri din copilărie și tinerețe, perioade petrecute în orașe precum Zalău și Cluj, unde autorul rememorează atmosfera perioadei interbelice și apoi cea postbelică. Prin ochii săi, cititorul este invitat să retrăiască evoluțiile sociale și culturale ale acelor ani, de la o viață relativ liniștită și patriarhală, până la schimbările aduse de industrializare, urbanizare și transformările ideologice ale României moderne. Pe tot parcursul volumului, Centea îmbină fragmente de amintiri cu observații asupra locurilor și oamenilor întâlniți, ilustrând nu doar fapte istorice, ci și emoțiile, fricile, speranțele și dezamăgirile trăite în acele timpuri.

Unul dintre punctele forte ale volumului este perspectiva subiectivă pe care autorul o adoptă: el nu pretinde că ar reda o istorie obiectivă, ci oferă felul său unic de a privi evenimentele. Acest „uituc” al propriilor amintiri nu uită totuși lucruri esențiale, ci le recuperează și le pune în contextul unei generații care a cunoscut schimbări profunde. Prin anecdote spumoase, relatări despre profesori, colegi, prieteni sau figuri marcante ale mediului academic și social, Centea creează un tablou intim al societății românești, dar și al propriei evoluții ca om. Lectura oferă astfel nu doar fapte, ci și impresii și reflecții asupra modului în care istoria a influențat viețile individuale.

De asemenea, cartea explorează contrastele dintre trecut și prezent: modul de viață simplu și mai liniștit al anilor copilăriei autorului este comparat cu ritmul accelerat al lumii contemporane, unde tulburările sociale, economice și politice par să prevaleze. Autorul își amintește cum se trăia în sate și orașe mai puțin industrializate, unde legăturile umane erau adesea mai strânse, tradițiile mai respectate, iar valorile morale mai pregnante. Pe măsură ce povestea avansează, se simte o nostalgie pentru acele timpuri și o dorință de a păstra în minte detalii care altfel ar fi fost pierdute în tumultul modernizării.

Prin tonul său adesea cald și reflective, cartea transmite importanța memoriei personale ca instrument de înțelegere a trecutului și a identității personale. Ovidiu Centea își asumă cu umor și umanitate propriile neajunsuri, includerea titulaturii „uituc” în titlu fiind, pe de o parte, o autoironie, iar pe de altă parte o declarație despre natura imperfecțiunii memoriei umane. Astfel, volumului îi reușește să îmbine informația cu emoția, să ofere un izvor bogat de date despre viața cotidiană din diferite perioade și, mai ales, să arate cum un individ obișnuit poate deveni martorul valoros al unei epoci istorice prin propriile sale amintiri.

În ansamblu, „Amintirile unui uituc” surprinde evoluția unui om dintr-o generație care a traversat schimbări majore ale secolului trecut, folosindu-se de experiențe personale și întâlniri cu oameni remarcabili pentru a oferi cititorului o perspectivă vie și plină de nuanțe asupra lumii în care a trăit autorul. Pe site-ul nostru, cartea este de găsit în mai multe ediții: Litera (1971). Litera (1970).