A. J. Kazinski - Ultimul om bun

A. J. Kazinski, "autorul" romanului "Ultimul om bun", este de fapt pseudonimul literar al unui duo de autori danezi, Anders Ronnow Klarlund și Jacob Weinreich. Klarlund este regizor de film, scenarist și scriitor, având un stil vizual și cinematografic, lucru care se simte în dinamismul scenelor de acțiune din cărți. Weinreich este scriitor, scenarist și autor de literatură pentru tineret, contribuind cu partea umană și psihologică în cărțile semnate "Kazinski". 

Cartea "Ultimul om bun", publicată pentru prima oară în anul 2010, este un thriller polițist cu accente filosofice și religioase, care urmărește o serie de crime aparent inexplicabile comise asupra unor oameni "buni" din întreaga lume. Victimele au în comun faptul că au făcut fapte excepțional de bine în viața lor, moartea acestora părând a fi legată de o profeție veche. Niels Bentzon, protagonistul cărții, un negociator de poliție din Copenhaga, este însărcinat cu investigația cazului și identificarea "ultimului om bun" înainte ca și acesta să fie ucis. În căutările sale, el face echipă cu o astrofiziciană, Hannah, pornind o anchetă care depășește granițele raționalului, apropiindu-se de mistic. Acțiunea cărții se desfășoară într-un cadru nordic, rece, sumbru, perfect pentru tensiunea și atmosfera întunecată a intrigii. Seria de crime care stă la baza romanului nu este una obișnuită: victimele sunt oameni "buni", recunoscuți internațional pentru faptele lor altruiste. Această alegere neobișnuită provoacă cititorul să reflecteze la o lume în care binele nu este răsplătit, ci pedepsit. Un aspect remarcabil al romanului este modul în care se îmbină elementele de thriller cu reflecții filosofice. Profeția evreiască despre "cei 36 de drepți" adăugând un strat de mitologie și simbolism care dă profunzime poveștii. Prin această alegorie, autorii sugerează că binele absolut este rar și, poate, imposibil de susținut într-o lume marcată de violență, corupție și indiferență. Stilul narativ este dinamic, cu un limbaj accesibil, dar totodată presărat cu pasaje încărcate de semnificații. Dialogurile sunt autentice, ritmul poveștii menținând suspansul până la final. Totodată, romanul ridică semne de întrebare asupra noțiunilor de justiție și destin, oferind cititorului nu doar o poveste, ci o experiență de gândire. Niels este un personaj profund uman, vulnerabil, frământat de propriile slăbiciuni. El nu este eroul clasic, ci un antierou care își depășește limitele prin forță morală și dorință de a înțelege adevărul. În ciuda fricilor sale, el persistă în căutarea "omului bun", ceea ce îl transformă dintr-un simplu polițist, într-un căutător de sens. Printre temele centrale ale romanului se numără: binele absolut vs. relativ - romanul neoferind o definiție clară a binelui; profeția și soarta - motivele religioase și mistice se împletesc cu cele științifice, profeticul fiind un simbol al fricii și al speranței umane; frica și vulnerabilitatea - Niels este constant înfruntat de propriile fobii; conștiință morală - personajele sunt forțate să ia decizii care nu sunt niciodată albe sau negre, cartea punându-le în fața alegerii dintre etică și supraviețuire. Criticii au remarcat că premisa romanului este neobișnuit de profundă pentru un thriller polițist. Ideea că oamenii "buni" sunt vizați de o forță care vrea să-i elimine - bazată pe o profeție evreiască - a fost considerată inovatoare și provocatoare. Personajul principal este foarte bine conturat din punct de vedere psihologic, criticii lăudând faptul că el nu este un erou tipic, ci un antierou realist, vulnerabil, care evoluează sub presiunea dilemelor morale. Mulți critici au apreciat că romanul merge dincolo de acțiunea tipică a unui thriller, îmbinând teme ca moralitatea, responsabilitatea umana, destinul și religia, fără a cădea în clișeu sau predici.

Cartea "Ultimul om bun" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru într-o singură ediție, și anume: Trei (2012).