Abraham Verghese - Sa tai in piatra vie

În literatura contemporană, numai câteva romane reușesc să îmbine cu aceeași intensitate temele umane universale – familia, exilul, durerea – cu noțiuni științifice și o poveste profund emoționantă. Să tai în piatră vie, semnată de Abraham Verghese, este o astfel de operă. Scris de un medic cu o voce literară rafinată, simplă, romanul explorează viața a doi frați gemeni crescuți în Etiopia și separați de alegeri dureroase, în timp ce medicina devine liantul dintre trup, suflet și identitate. Printr-o narațiune bogată în simboluri și încărcătură emoțională, Verghese propune o reflecție amplă asupra condiției umane, dar îndeosebi asupra modului în care iertarea și dăruirea pot trata rănile cele mai adânci.

Personajele principale, Marion și Shiva, sunt gemeni născuți în circumstanțe grele: mama lor, o călugăriță indiană, moare la naștere, iar tatăl, un renumit chirurg britanic, dispare din viața lor. Crescuți de doi medici devotați – Hema și Ghosh – într-un spital misionar din Addis Abeba, gemenii devin simboluri ale dualității: Marion este sensibil, introvertit, animat de dorința de a-și înțelege istoria, în timp ce Shiva este spontan, carismatic și fascinant de atipic. Relația acestora profundă este zguduită de trădarea iubirii, atunci când Shiva începe o relație cu Genet, femeia iubită de Marion, ceea ce provoacă ruptura fatală dintre ei. Această separare nu este numai una afectivă, ci și simbolică – reprezintă desprinderea de o identitate comună, căutarea unui sens propriu.

Tema identității este una fundamentală în roman. Marion, plecat în exil în America, trăiește drama dezrădăcinării și a căutării sinelui. Identitatea sa este sfâșiată între moștenirea africană, vocația medicală și dorința de a-și înțelege părinții biologici. În contrast, Shiva rămâne în Etiopia, unde continuă să practice medicina într-un mod aproape instinctiv. În acest sens, medicina devine un limbaj universal, o punte între lumi, un mod de a reconstrui ce s-a pierdut. Scenele medicale, descrise cu precizie și poezie, nu sunt doar tehnice, ci pline de sens emoțional. „Tăierea în piatră vie” devine un act simbolic: nu doar operația fizică, ci și încercarea de a pătrunde în straturile cele mai intime ale ființei umane.

Familia, în accepțiunea extinsă a cuvântului, este o altă temă majoră. Relațiile de sânge, cele adoptive, legăturile de iubire și prietenie se întrepătrund în construcția unui spațiu afectiv în care personajele caută înțelegere și suport. Ghosh și Hema, părinții adoptivi, reprezintă nucleul universului lor. Prin contrast, figura tatălui biologic, Thomas Stone, este absentă, dar influentă. Reapariția sa târzie declanșează o reconciliere emoționantă, simbolizată de transplantul de ficat oferit de Shiva lui Marion – un sacrificiu uman suprem care închide cercul ruperii și reface unitatea dintre aceștia.

Pe fundalul poveștii personale, se desfășoară istoria zbuciumată a Etiopiei, marcată de dictatură, război civil și sărăcie extremă. Romanul capătă astfel o dimensiune politică și socială, arătând cum marile evenimente istorice influențează destinele personajelor. Genet, prietena din copilărie a gemenilor, devine o luptătoare pentru independența Eritreei, trădând totodată încrederea celor care au iubit-o. Destinul ei tragic simbolizează eșecul idealurilor atunci când sunt ghidate de ură și vinovăție nerezolvată.

Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, cartea este de găsit în mai multe ediții: Litera (2009), Litera (2011).