Agatha Christie - Noapte nesfarsita

Agatha Christie a fost o scriitoare britanică, cunoscută mai ales pentru romanele sale polițiste. Piesa ei "Capcană pentru șoareci" este cea mai longevivă piesă de teatru din istorie, fiind jucată continuu din 1952 până în prezent.

Cartea "Noapte nesfârșită", publicată pentru prima oară în anul 1967, este o poveste cu suspans psihologic, întunecată și neașteptată, care se abate de la stilul clasic cu detectivi al autoarei. Romanul este narat din perspectiva lui Michael Rogers, un tânăr sărac cu vise mari, dar fără direcție. Într-o zi, acesta descoperă un teren idilic numit Gipsy's Acre, dorindu-și să construiască acolo o casă frumoasă. La scurt timp o întâlnește pe Ellie, o fată bogată, timidă și misterioasă, cei doi îndrăgostiți alegând să-și oficializeze relația în mare secret. Ei cumpără Gipsy's Acre, construind mai apoi o vilă luxoasă. Odată mutați acolo, acestia încep să remarce apariția mai multor evenimente ciudate. "Noapte nesfâșită" este una dintre cele mai întunecate și tulburătoare povești ale Agathei Christie. Nu este o crimă clasică, ci o explorare a minții umane, a dorinței și a autoamăgirii. O bijuterie literară pentru cei care caută profunzime psihologică și suspans bine construit. Michael Rogers este un tânăr aparent inocent, dar cu visuri mari și nerealiste. În spatele fascinației sale pentru frumusețea și libertatea promisă de Gipsy's Acre se ascunde o dorință puternică de ieșire din sărăcie, cu orice preț. Relația sa cu Ellie pare la început idilică - o poveste de dragoste "împotriva sorții". Dar în spatele acestei imagini stă o iluzie, o construcție artificială susținută de minciuni și autoamăgire, cititorul fiind prins în această iluzie odată cu personajele. Michael nu este doar un observator al poveștii, el este chiar motorul tragediei. Manipularea sa subtilă a narativului creează o atmosferă de tensiune continuă. Finalul șocant îl dezvăluie ca fiind nu doar complice, ci și autorul unei crime, poate chiar a mai multor crime. Trecerea lui de la povestitor pasiv la personaj principal criminal este unul dintre cele mai bine construite viraje narative ale autoarei. Pe măsură ce planul lui Michael se destramă, la fel se destramă și mintea lui. De la un tânăr visător, cititorul ajunge să urmărească modul în care acesta devine un psihopat cuprins de remușcări întârziate, bântuit de amintiri și vină. Romanul este narat de Michael însuși, ceea ce creează o iluzie de sinceritate, această alegere fiind una dintre cele mai inteligente mișcări ale Agathei Christie. Cititorul se identifică cu vocea naratorului, simțind o apropiere și o empatie, care, în final, este brutal trădată. Romanul abundă în simboluri gotice: blestemul locului (Gipsy's Acre), preziceri sumbre, personaje misterioase, moarte neașteptată. Totul pare desprins dintr-un basm întunecat, în care realitatea se contopește cu fatalismul. Mulți critici au lăudat romanul pentru dimensiunea sa psihologică și introspectivă, lucrarea explorând mintea unui narator nesigur, manipulator, cu tendințe psihologice, oferind o privire tulburătoare în latura întunecată a firii umane. De asemenea, criticii au remarcat și curajul autoarei de a adopta o narațiune la persoana I, din perspectiva criminalului, lucru rar întâlnit în romanele sale. Această alegere contribuie esențial la tensiunea și surpriza finalului. Unii cititori au considerat începutul romanului prea lent, cu accent excesiv pe descrieri și atmosferă cotidiană. Cei obișnuiți cu investigațiile rapide și ritm susținut au perceput acest roman ca fiind "greoi". Unii critici au afirmat că finalul este prea întunecat și nihilist, lipsit de speranță sau de "dreptate" morală. Spre deosebire de alte romane în care criminalul este pedepsit clar și ordinea este restabilită, aici finalul este ambiguu, tensionat și neliniștitor.

Cartea "Noapte nesfârșită" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Litera (2024), Litera (2019) și Rao (2013).